La închiderea acestei ediții, mulți dintre fermierii României, mai ales din zonele vestice, sudice și sud-estice au finalizat recoltatul la păioase și chiar și la rapiță. Unii cu succes, alții cu rezultate modeste și unii, din păcate, cu dezamăgire.
Producțiile sunt și cu 70-80% mai mici decât media ultimilor ani, mai ales în județe ca Buzău, Vrancea sau Galați, unde seceta și arșița au depreciat calitativ, dar mai ales cantitativ culturile de păioase, spune Florentin Bercu, director executiv al UNCSV.
Cei care au avut noroc de vreme bună și i-a ajutat și tehnologia aplicată, au depozitat grânele, în așteptarea unui preț mai bun…
Secerișul, această perioadă crucială pentru economia oricărei ferme vegetale, nu înseamnă doar colectarea roadelor, ci și lupta cu presiunile prețurilor, instabilitatea și volatilitatea piețelor, depozitarea grânelor și securizarea investițiilor pentru a obține un minim de profit.
Din păcate, însă, în ultimii anifermierii sunt martori la o volatilitate accentuată a prețurilor, ceea ce face dificilă planificarea financiară pe termen lung. S-a și văzut, de altfel, că incertitudinea de pe piață a afectat serios investițiile în acest an agricol, dar și tehnologiile de cultură; mulți fermieriau decis să reducă din cantitățile de fertilizanți și să facă economii drastice cu alte inputuri, unele esențiale pentru menținerea sau creșterea productivității.
Bursele cerealelor sunt supuse în această perioadă unor schimbări rapide, influențate de factori geopolitici și economici. Creșterea prețului la grâu de la începutul lunii iunie a fost rapid anihilată de decizia Turciei, de startul recoltatului în Estul Europei și de producțiile foarte bune din SUA.
Dacă mai punem în balanță și războiul din Ucraina, embargourile comerciale, sesiunile electorale și modificările de regulamente, nici nu-i de mirare că apar fluctuații majore ale prețurilor peste noapte, perturbând inclusiv lanțurile de aprovizionare.
În plus, capacitatea de depozitare insuficientă poate duce la pierderi semnificative. Vânzarea de pe tarla nici vorbă să amortizeze, măcar parțial, investițiile. În aceste condiții devine și mai dificil pentru fermieri să prevadă veniturile și să-și gestioneze eficient costurile.
Desigur, fermierii trebuie să adopte strategii eficiente, ceea ce în teorie sună bine. De exemplu, asigurările agricole reprezintă o soluție viabilă pentru protejarea împotriva pierderilor, însă trebuie să ținem cont că despăgubirile nu vor compensa niciodată justa valoare a potențialului de recoltă.
Variante pentru scăderea costurilor ar mai fi: adoptarea tehnologiilor conservative, cu efecte cuantificabile pe termen mai lung și, bineînțeles, asocierea fermierilor în cooperative și alte forme de organizare care pot oferi un avantaj competitiv, permițându-le să negocieze prețuri mai bune și să acceseze servicii și tehnologii la costuri mai mici.Dar știm cum fuge românul de asociere, mai ceva ca dracul de tămâie…
