Stolonii de căpșun se pot planta, cu unele excepții, de-a lungul întregului sezon de vegetație, începând din primăvară (martie-aprilie), până toamna în luna octombrie. Fiecare sezon de plantare are avantajele și dezavantajele lui.
Beneficiile și riscurile plantării de toamnă
Intervalul de timp potrivit pentru înființarea unei plantații de căpșun toamna este în luna septembrie și în primele două săptămâni din octombrie. Deși, uneori, cultivatorii forțează să planteze mai târziu, mai ales după porumb și legume târzii, în cazul în care gerurile de toamnă apar mai devreme, există riscul ca plantele să nu fie bine înrădăcinate, să apară fenomenul descălțării, iar în iernile geroase, o parte din plante să înghețe. Dacă plantarea s-a făcut până la data de 10-15 octombrie, există timp suficient pentru ca plantele să se înrădăcineze și să ierneze corespunzător.
Plantarea de toamnă se face numai cu plante proaspete. Nu se folosește material biologic frigo deoarece acesta este păstrat timp de 8-10 luni în camere frigo, prin urmare amidonul prezent în plantă începe să se degradeze iar calitatea plantelor este foarte slabă.
Spre deosebire de sezonul de primăvară, toamna volumul lucrărilor în fermă, mai ales în legumicultură, este mult mai redus, vremea este mai caldă și căpșunul se poate planta fără presiunea altor lucrări agricole.
Plantele puse în pământ toamna folosesc mult mai bine precipitațiile acumulate în timpul iernii, iar în primăvară pornesc în vegetație mult mai repede, odată cu încălzirea vremii. Dacă avem parte de o toamnă lungă, există și avantajul ca în anul următor, în intervalul mai – iunie, să se obțină o producție de fructe de 150-200 grame/plantă, ceea ce crește șansele de a acoperi o bună parte din cheltuielile efectuate cu înființarea culturii.
Plantări în teren bine lucrat
Totuși, dacă terenul nu este bine pregătit, nu recomandăm înființarea culturii căpșunului în toamnă.
Principalele lucrări care se fac înainte de plantare sunt: fertilizarea organică, dacă avem gunoi de grajd bine fermentat; arătura la 28-32 cm, în funcție de stratul fertil al solului; o lucrare cu freza. Dacă nu avem gunoi de grajd, se aplică o fertilizare moderată cu îngrășăminte complexe de tipul 15-15-15 sau un îngrășământ în care să predomine fosforul și potasiul. În această perioadă nu se aplică îngrășăminte azotate.
Dacă plantația se protejează cu folie de mulcire, mai întâi se face modelarea terenului, se poziționează banda de picurare și apoi se acoperă cu folia neagră de mulci. Mașinile specializate fac aceste operațiuni la o singură trecere. Dacă folosim mulciul de paie, plantarea se face la distanța de 85-90 cm între rânduri și la 25-30 cm între plante pe rând. În acest caz, terenul dintre rânduri se lucrează cu o motosapă iar pe rând lucrarea se face manual.
În solarii, recomandăm ca plantarea să se facă până la sfârșitul lunii septembrie, pentru a putea obține o producție cât mai mare în primăvara următoare. Dacă în câmp se plantează în jur de 4 plante/mp, în solarii se cultivă circa 6-7 plante/mp în cazul culturilor care se mențin numai un sezon.
Căpșunul are o bună plasticitate ecologică și poate fi plantat într-un areal geografic divers și extins, de la câmpie și până la munte. Este important ca solul să nu fie prea argilos, să nu băltească apa, să nu fie puternic alcalin sau puternic acid. Plantația se amplasează pe un teren plan pe care să existe o sursă de apă.
Sortimentul de soiuri este bogat
În prezent, în Europa se cultivă circa 200 de soiuri de căpșuni, iar în România am identificat în cultură circa 50 de soiuri. Cele mai multe dintre soiurile cunoscute sunt de zi scurtă, pentru inducția florală fiind necesare zile cu mai puțin de 14 ore de lumină. Aceste soiuri produc o singură dată pe an, mai-iunie, sau uneori au o producție secundară, modestă, în toamnă. Soiurile de zi scurtă se împart în timpurii, mijlocii și tardive, în funcție de perioada de coacere.
Soiurile care nu depind de fotoperioadă (day-neutral) produc tot timpul anului, din mai până în octombrie. Nu recomandăm cu căldură aceste soiuri, deoarece în decursul unui sezon de producție, de 5-6 luni, ele produc aproximativ la fel de mult ca și un soi de zi scurtă în 20-30 de zile. Totuși, dacă dorim să plantăm un astfel de soi în grădina casei sau într-o plantație comercială, putem recomanda soiul Albion, o varietate de căpșun deosebit de productivă și tolerantă la boli.
În general, deși nu este o regulă, soiurile vechi sunt mai puțin productive, dar mai rezistente la boli și sunt aromate, în timp ce soiurile noi au o productivitate sporită, o culoare frumoasă și o bună fermitate a fructului.
Nelu ORLAIE,
Naomi ORLAIE,
Filip ORLAIE
CÂTEVA RECOMANDĂRI DE SOIURI DE CĂPȘUN
Prezentăm câteva din cele mai cunoscute și mai potrivite soiuri care pot fi cultivate în România, cu specificația că lista poate fi lărgită și îmbunătățită oricând.
Vibrant este unul dintre cele mai timpurii soiuri, deosebit de valoros și productiv, cu o bună calitate și fermitate a fructelor. Este rezistent la făinare și la pătare, precum și la Verticillium. Produce fructe mari și foarte mari, ferme, rezistente la transport, de culoare roșu-aprins strălucitor, cu un gust și o aromă plăcute, apreciate de către consumatori. Vibrant se coace cu zece zile mai devreme decât soiul Elsanta.
Honeoye este un soi timpuriu ce poate fi cultivat atât în grădini, cât și în spații protejate și în plantații comerciale. Este rezistent la bolile de rădăcină, tolerant la făinare și la putregai și ușor sensibil la antracnoză. Fructul este de dimensiuni medii, roșu-închis, cu un gust dulce plăcut, are fermitate medie și este ușor sensibil la transport.
Elsanta este un soi semitimpuriu, produce fructe mari de un roșu-strălucitor, cu fermitate bună și gust foarte dulce. Uneori vârful fructului rămâne verde. Este sensibil la bolile de rădăcină și rezistent la Botrytis. Soiul este productiv.
Elegance este un soi mijlociu, foarte rezistent la frig și la ger, florile nu sunt expuse gerurilor târzii de primăvară deoarece înflorirea se produce târziu. Este foarte rezistent la Verticillium și la Phytophthora și ușor sensibil la făinare. Fructele de culoare roșu-deschis strălucitor sunt foarte uniforme, rezistente la transport și la Botrytis. Planta începe să producă la 3-5 zile după Elsanta și oferă producții bune.
Matis este un soi nou, obținut în Franța, rezistent la bolile de rădăcină și la făinare. Este rezistent la ger, florile nu sunt expuse gerurilor din primăvară, având înflorire târzie. Produce fructe mari și foarte mari, uniforme, de un roșu-strălucitor, cu un aspect foarte plăcut. Fructele sunt ferme, rezistente la transport, aromate și foarte plăcute la gust. Matis se coace la 7-10 zile după Elsanta și este foarte productiv.
Pegasus este un soi rezistent la bolile de rădăcină și ușor sensibil la făinare. Are o bună rezistență la ger. Produce fructe ușor mai mari decât Elsanta. Fructele sunt ferme, rezistente la transport, de culoare roșu-aprins, cu pulpă aromată și suculentă. Se coace la 3-5 zile după Elsanta.
Senga sengana este un soi renumit pentru aroma deosebită și culoarea plăcută. Este recomandat pentru prelucrare și pentru grădini. Se poate cultiva în sistem ecologic. Este un soi productiv, cu fructe mari de culoare roșu-închis și aromă deosebită. Fructele nu au fermitate și trebuie prelucrate în scurt timp. Soiul se coace târziu.
Florence este un soi tardiv (se coace la 14 zile după Elsanta), este foarte rezistent la bolile de rădăcină și rezistent la ger. Fructele sunt mari și foarte mari, cu o culoare atractivă. Gustul fructelor este dulce și aromat.
