Nu v-aţi întrebat niciodată câte dintre meseriile românilor au supravieţuit trecerii timpului sau tehnologiei sau pur şi simplu, ignoranţei semenilor? Să luăm spre exemplu potcovăritul. Meserie grea, dar cu multe satisfacţii. Bine măcar că mai este căutată, că încă n-au simţit toate străzile noastre binefacerile asfaltului. Norocul potcovarului, că el nu se plânge de drumurile proaste…
În calea noastră de la o fermă la alta, am poposit şi la poarta lui Ioan Vlădar. Are 36 de ani şi de 15 ani e potcovar şi fierar autorizat la Salonta. A fost căruţaş înainte la CAP, apoi tot acolo şi-a făcut ucenicia după care a învăţat meserie la şcoala din Salonta. Îi place ceea ce face şi nu ar da potcovăritul pe nimic altceva.
Cu toate că s-au mai împuţinat clienţii, când începe sezonul agricol are zilnic de lucru. Îl mai ajută şi tatăl lui în atelier, când e multă treabă. Cei doi, tatăl şi fiul, ne-au arătat şi nouă cum se fac potcoavele.
Temperaturi înalte, mirosuri puternice, fum şi zgomot, muncă de mai bine de jumătate de oră. Preţul e de zece lei potcoava. Ioan Vlădar spune că încă mai rentează…
O altă oprire, un alt meşteşugar. O altă meserie pe cale de dispariţie. Antoniu Chereji din Biharia, este frânghier din 1963. Face frânghii, căpestre, hamuri, ştreanguri, ornamente, zbiciuri şi tot felul de accesorii pentru cai şi vite. Are acum o asociaţie familială şi îşi vinde marfa în pieţele din judeţ. Din păcate, nu prea mai sunt animale şi banii se strâng greu. Deşi produce calitativ, Antoniu Chereji nu prea mai iese în câştig.
Un ham îl vinde, de exemplu la patru, cinci sute de lei iar un zbici tradiţional e 150 de lei. Preţuri mult mai mici faţă de cele practicate în Ungaria, de exemplu. Iar când la târg nu mai vin nici ţăranii, nu sunt nici animale. Şi atunci meseriaşul nostru pleacă acasă cu marfa nevândută…
Poate că într-o bună zi toate astea se vor schimba în mai bine şi atunci valorile, tradiţiile şi meşteşugurile noastre vor fi din nou apreciate, aşa cum se cuvine. Că până la urmă, asta e zestrea cu care ne mândrim în Europa şi ne fălim că suntem români.
Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007
