Din echipa noastră au făcut parte şi câţiva observatori voluntari. Printre ei, Monika Puiu, director general al NHR Agropartners care a acceptat invitaţia de participa la proiect cu mult înainte ca firma pe care o reprezintă să devină susţinător al demersului nostru. După încheierea primei etape a proiectului, aceea de documentare în teren, Monika Puiu ne-a transmis un punct de vedere, pe care îl redăm în cele ce urmează:
Am acceptat invitaţia de a participa ca observator voluntar la derularea proiectului “Viitor pentru sate” din curiozitate. Cu siguranţă, nu m-am aşteptat să ajung într-o zonă de o frumuseţe aparte şi să cunosc oameni atât de pasionaţi şi dedicaţi muncii lor, la sat.
De asemenea, admir munca şi efortul pe care întreaga redacţie a revistei Ferma le investeşte în acest proiect.
Iată câteva dintre aspectele care mi-au plăcut la proiectul “Viitor pentru sate”:
• Faptul că nu v-aţi axat “doar” pe agricultură, ci şi pe alte investiţii şi proiecte de dezvoltare zonală;
• V-aţi folosit de numele şi renumele pe care revista “Ferma” îl are, astfel încât să fiţi ascultaţi şi sprijiniţi şi de administraţiile locale în acest demers;
• Preocuparea de a descoperi, sprijini şi promova mici afaceri sau îndeletniciri ale locuitorilor din mediul rural şi de a-i ajuta cu sfaturi şi recomandări, astfel încât să se dezvolte şi să fie un exemplu pentru comunitatea locală;
• Tonul vocii adoptat în discuţia cu localnicii şi atitudinea de empatie a membrilor echipelor Ferma cu oamenii din mediul rural. Sfaturile date au sunat ca o recomandare, nu ca o critică, şi au fost sfaturi oferite ca de la egal la egal interlocutorilor. Cu această abordare, sfaturile şi recomandările echipei au fost percepute, cu siguranţă, într-un mod productiv de către localnici.
Pe lângă peisajul pitoresc din Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi, îmi aduc aminte cu drag de oamenii locului, de vizita în două stâne locale şi de simplitatea oamenilor, lucruri pe care eu le voi face cunoscute şi altor persoane.
În urma vizitelor la stâne, am rămas plăcut impresionată de faptul că, în vârf de munte, acei oameni produc brânzeturi foarte gustoase, în clădiri modeste, dar ţinând cont de normele de igienă alimentară. Îmi pare rău că aceşti oameni nu pot face investiţii în stânele concesionate, deoarece nu le este rentabil ţinând cont de faptul că perioada de concesionare a unei asemenea stâne cu terenul aferent se face doar pentru zece ani şi fără garantarea prelungirii contractului. Mi-aş dori să se schimbe legea astfel încât să se poată investi într-o asemenea stână şi să se poată dezvolta turismul în zonă, pentru a prezenta publicului larg tradiţia în acest domeniu şi pentru a oferi spre vânzare produse lactate realizate conform reţetelor originale. Îmi doresc ca pe viitor cât mai mulţi consumatori să aibă acces la produsele delicioase pe care le-am gustat la stână şi data viitoare când voi vizita acele locuri să aflu că administraţiile locale le vor prelungi contractele de concesiune iar după 2020 să avem şi un altfel de turism în România.
Deocamdată, îmi rămâne doar să spun “Mulţumesc!” oamenilor care m-au primit, care mi-au oferit spre degustare fie brânză bună, fie o prăjitură “de vis” (de fapt a fost de vişine, dar un vis a fost) şi să povestesc despre acele locuri cât mai multor persoane. Vă apreciez enorm pentru ceea ce faceţi şi vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la proiectul “Viitor pentru sate” şi pentru că am avut parte de o asemenea experienţă. Nu v-o spun doar din politeţe, ci din toată inima!
Monika PUIU
Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2018)
