OCTOMBRIE
Se continuă şi se încheie recoltarea strugurilor pentru masă şi vin.
Se execută arătura de toamnă.
În funcţie de sistemul de cultură se încep lucrările de îngropare sau muşuroire a butucilor.
Se recoltează, clasează şi stratifică viţele altoite din şcoala de viţă.
Se continuă lucrările de vinificare şi îngrijire a vinului tânăr.
NOIEMBRIE
Se încheie lucrările de fertilizare şi arăturile de toamnă.
Se încheie lucrările de protejare a butucilor contra gerurilor.
Se încheie recoltarea, clasarea şi stratificarea viţelor din şcoala de viţe.
Se fac plantările de toamnă.
Se continuă procesul de vinificare al strugurilor şi lucrările de îngrijire al vinului tânăr.
Se îngrijesc strugurii puşi la păstrare în depozite.
Se continuă desfundatul terenurilor destinate plantării.
Recoltarea strugurilor
Din cele mai vechi timpuri culesul viilor a constituit un prilej de sărbătoare pentru toţi cei care trudesc în viticultură. În acest sens stau mărturie numeroasele sculpturi şi tablouri celebre care au în prim plan recoltarea strugurilor.
La noi şi nu numai la noi, toamna este asociată cu culesul viilor. Sunt foarte numeroase versurile şi melodiile populare, dar şi cele aparţinând unor poeţi şi compozitori consacraţi, care evocă recoltarea strugurilor şi transformarea miraculoasă a acestora în must şi ulterior în vin.
Cu toată această atmosferă de sărbătoare, trebuie conştientizat faptul că recoltarea strugurilor este o secvenţă tehnologică foarte importantă, de care depinde în mod hotărâtor rezultatul muncii viticultorilor. Întârzierea recoltării sau efectuarea necorespunzătoare a acesteia poate provoca pierderi importante atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Stabilirea momentului optim de recoltare a strugurilor prezintă o importanţă deosebită mai ales în cazul soiurilor de struguri pentru vin. Coacerea strugurilor diferă din punct de vedere calendaristic de la un an la altul şi de la o podgorie la alta în funcţie de condiţiile climatice, motiv pentru care în fiecare an este necesară urmărirea evoluţiei coacerii fiecărui soi.
Pentru a stabili perioada optimă de recoltare a strugurilor se fac analize în ceea ce priveşte masa a 100 de boabe, concentraţia în zahăr şi aciditatea. Recoltarea strugurilor pentru masă se face eşalonat, pe măsură ce strugurii ajung la maturitatea comercială, începând din 15 iulie şi până în 15 octombrie. Strugurii pentru masă se consideră copţi atunci când boabele au mărimea, forma, culoarea, gustul şi aroma caracteristice soiului. Recoltarea strugurilor pentru vin se face la maturitatea tehnologică când strugurii au o anumită compoziţie chimică specifică preparării diferitelor categorii de vinuri.
Campania de recoltare a strugurilor pentru vin este mai scurtă decât a strugurilor pentru masă, ea durează două trei săptămâni. Strugurii pentru vin se culeg separat pe soiuri şi numai în cazuri deosebite se recoltează în amestec, dar în nici un caz nu se vor amesteca soiurile albe cu cele roşii. Soiurile albe se recoltează primele, în ordinea coacerii, urmează soiurile aromate şi în final soiurile roşii. În anii ploioşi când există pericolul atacului de putregai cenuşiu se recoltează primele soiurile sensibile (Galbenă de Odobeşti, Fetească regală).
Arătura de toamnă se execută la 16-18 cm adâncime cu răsturnarea brazdei spre rândul de viţe rezultând un bilon în lungul rândului prin care se protejează de ger baza butucilor. Cu această ocazie se încorporează în sol îngrăşămintele organice şi chimice cu fosfor şi potasiu.
Protejarea viţei de vie împotriva gerurilor se face prin acoperirea totală a butucilor cu pământ în cazul cultivării viţei de vie în sistem protejat, prin acoperirea cu pământ a coardelor de pe cepul de siguranţă, în cazul cultivării viţei de vie în sistem semiprotejat sau prin efectuarea cu sapa a unui muşuroi de pământ de 20-30 cm. înălţime în jurul fiecărei viţe.
Pentru a alege metoda de protejare a viţei contra gerului cea mai eficientă atât din punctul de vedere al viţei de vie cât şi al volumului de muncă depus trebuie să se cunoască temperaturile minime din timpul iernii pentru fiecare zonă viticolă şi rezistenţa la ger a diferitelor organe ale viţei de vie.
Rezistenţa viţei la ger este diferită în funcţie de soi, gradul de maturare a lemnului, faza repausului în care survine, modul de instalare a gerului (lent sau brusc) etc. Rezistenţa diferitelor organe ale viţei la ger în perioada de repaus, diferă după cum urmează:
• rădăcinile rezistă până la -5, -7˚C la viţele europene şi până la -10, -11˚C la cele americane;
• mugurii rezistă până la -18, ±3˚C în funcţie de soi (-15˚C la soiul Cardinal şi -22˚C la Pinot gris);
• coardele anuale rezistă până la –21 ±3˚C, iar lemnul multianual până la -22, -24˚C.
Fertilizarea viţei de vie. În viticultură pentru obţinerea de producţii mari este obligatorie folosirea îngrăşămintelor, mai ales că viţa de vie ocupă în general terenuri cu o fertilitate redusă considerate improprii pentru majoritatea culturilor agricole, cum sunt terenurile în pantă şi nisipurile.
Aplicarea îndelungată a unor doze exagerate de îngrăşăminte sau a unor combinaţii neechilibrate de îngrăşăminte chimice cu azot, fosfor şi potasiu, duc de cele mai multe ori la apariţia unor carenţe de nutriţie sau a unor dezechilibre fiziologice la viţa de vie.
În conceptul viticulturii ecologice fertilizarea chimică trebuie privită ca o completare a fertilizării organice, reducându-se astfel gradul de poluare a mediului. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu care sunt mai greu solubile se administrează toamna, înainte de arătură (100-120 kg/ha), iar cele cu azot se aplică în primăvară(80-100 kg/ha), pentru a evita pierderile de azot prin levigare.
Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004
