Dar ce spuneţi de o fermă
intensivă de vaci cu lapte, rezultată din întâlnirea, la un moment dat,
dintre un informatician, un specialist în comerţ exterior şi un abate
al unui ordin de călugări? Da, şi prima mea reacţie a fost una de mirare: ce au în comun aceşti oameni cu zootehnia? Şi totuşi, cum au reuşit?

Apoi mi-am dat imediat seama că întâlnirea dintre cei trei nu a fost
deloc întâmplătoare, pentru că fiecare, prin natura profesiei sau a
misiunii pe care a ales-o în viaţă, contribuie cu profesionalism la
dezvoltarea afacerii zootehnice pe care au construit-o împreună.

Deocamdată nici nu se gândesc măcar la câştiguri fabuloase sau măcar la
un simplu câştig… Totul înseamnă investiţie, management şi o abordare
de perspectivă care, în final, să-şi dovedească rentabilitatea.

Zis şi făcut!

Actuala locaţie a fermei este pe scheletul unui fost IAS dintr-o localitate bihoreană. Primele juninci au fost aduse din Ungaria în 2006, cu intenţia de a dezvolta, pe viitor, o fermă de 600 de capete vaci cu lapte, într-un adăpost nou. La sfârşitul anului trecut, când am vizitat ferma, efectivul era de o sută de capete, cu tot cu tineret. „Vom depăşi în curând acest număr”, spunea atunci András Gál. Iar prezentul o confirmă…

Investiţiile în extinderea fermei înseamnă accesarea de fonduri europene pentru dezvoltare şi finalizarea construcţiei pentru un nou adăpost până în toamna acestui an. Investiţia, spune tânărul fermier, va fi una de tip greenfield, după modelul celor din Germania, Cehia şi Ungaria. Mai ales că, pe viitor, în noua locaţie va funcţiona şi o instalaţie de producere a biogazului.

În prima etapă, cei trei asociaţi – András Gál, Attila Magdás şi Rudolf Fejes Anzelm – şi-au propus o creştere a efectivului de până la 300 de capete, urmând ca dublarea numărului de vaci să se desfăşoare pe parcursul celei de-a doua etape, gradual, în funcţie de resursele financiare disponibile la momentul respectiv.

Tehnologia şi-a spus cuvântul

Conştienţi că fără cunoştinţe de specialitate nu pot coordona o afacere de dimensiunile dorite, cei trei asociaţi, deveniţi acum fermieri în toată regula, s-au apucat cu devotament şi interes de studiul zootehnic. Au apelat la sfatul specialiştilor şi l-au urmat întocmai, optând pentru tehnologiile moderne de exploatare a vacilor de lapte.

De partea de furajare se ocupă unul dintre partenerii maghiari, care vine în fermă cam o dată pe săptămână, urmăreşte producţiile înregistrate, fătările şi montele şi ajustează reţetele pentru fiecare grupă productivă în parte. Administrarea hranei se face de trei ori pe zi, cu ajutorul unei remorci tehnologice. La nivelul lunii noiembrie, producţia medie în fermă era de 28 de litri, dar sunt şi vaci care depăşesc 11 mii de kilograme de lapte pe lactaţie încheiată.

„Sala de muls este DeLaval, opţiunea pentru fiind determinată de service-ul foarte prompt, iar rezultatele s-au văzut imediat în calitatea laptelui. Sistemul este modern şi performant, ne indică inclusiv eventualele probleme cu mamitele, şi atunci ştim imediat că vaca respectivă trebuie mulsă separat. Avem, de asemenea, statistici nu doar pentru cantitate, dar şi pentru calitatea laptelui sau debitul de lapte, şi un sistem performant pentru răcirea laptelui. Laptele este livrat la Friesland, o dată pe zi”, explică András.

Agricultura, un domeniu încă neexploatat

András Gál: „Fermele moderne se bazează pe reguli ale proprietăţii private, sunt determinate de circumstanţele pieţei libere şi influenţate de schimbările permanente ale acesteia. În aceste condiţii, rentabilitatea devine indispensabilă. Un negustor ar spune că rentabilitatea constă doar în diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.

Un fermier însă, este conştient întotdeauna de valoarea genetică a efectivului, asigură furajarea complexă raportată la cantitatea şi calitatea laptelui, dezvoltă efectivul pe baza unui plan de reproducţie bine fundamentat şi implementat. Creşterea duratei de viaţă productivă a bovinelor, prin calitatea furajelor şi confortul animalelor, poate fi cheia succesului.

La finele anului 2006, după achiziţionarea primelor patruzeci de juninci gestante, conceptul de a fi „fermier” părea pentru noi o pasiune, o preocupare în afara profesiei de bază, un hobby care, printre altele, dezvăluie şi oportunităţi pentru viitor.

După o scurtă perioadă de timp, s-a dovedit că agricultura şi în mod special ferma de bovine, necesită devotament deplin. Am fost nevoiţi să ne însuşim cunoştinţele specifice domeniului. Pas cu pas, am construit reţeaua de furnizori şi parteneri, relaţii care în prezent excedă noţiunea de parteneriat.

Discuţiile profesionale, uneori chiar dezbaterile constructive, ne-au dezvăluit secretele reuşitei unei ferme de bovine de lapte, pe care le-am adoptat şi le testăm în permanenţă, prin experienţa personală.”