„Gulaşul de oaie este mult mai bun decât cel de vită. Noi suntem oieri şi ne place mai mult carnea de oaie”, ne spune clujeanul învârtind vârtos în ceaunul aflat pe foc. „Este, de fapt, o tocăniţă de oaie! Pregătim carnea astfel: o tranşăm şi o porţionăm. Legumele – ceapă, roşii, cartofi, ardei gras, ardei capia – se toacă mărunt şi se călesc. Apoi se pune carnea, peste care se adaugă şi condimentele: piper, sare, foi de dafin, chimion, boia… Alţii încep cu carnea, eu călesc legumele prima dată. După aia pun carnea de oaie să fiarbă înăbuşit, sub capac la foc domol, circa patru ore şi jumătate, până ce va cădea de pe os. Condiţia e ca oaia să nu fie bătrână, deci să nu aibă 10 ani, şi să fie grasă”, a continuat oierul.
Nu poţi trăi omeneşte din creşterea animalelor!
Până ce a fiert în voie ceaunul, am continuat discuţia cu Cornel Leşan despre creşterea animalelor. „Ştiu că ciobanul nu spune câte oi are, că nu-i merge bine. Nu e un secret, e o superstiţie. Dar eu am să vă spui: am 150 de oiţe }urcane. Dar e greu. Nu poţi trăi nici cu oiţele, nici cu vacile, din cauză că nu poţi vinde produsele! Nu ai unde vinde un miel, nu ai ce face cu laptele sau cu brânza. De Paşti ne-a aprobat la Agrotransilvania un punct de sacrificare. Lumea nu a ştiut de el. Foarte slab s-a vândut carnea de miel de Sărbătorile Pascale. În alte părţi, am auzit că au fost vânduţi mii de miei; la noi, s-au dat cu 7 lei kilogramul”, ne-a declarat crescătorul.
„După 150 de oi nu poţi face afacere!”
Cornel Leşan lucrează împreună cu familia. Averea lui zootehnică este compusă din două vaci, 150 de oi, cu miei cu tot, şi un cal. Are patru copii care, din păcate, nu vor să-i calce pe urme. Au văzut că nu e rentabil să creşti animale şi au decis că nu are rost să trudească degeaba. „Îi las să facă şcoală, să aibă altă pregătire mai sigură”, spune Cornel Leşan.
Pentru el, creşterea ovinelor este mai mult un hobby. Nici vorbă de afaceri! „După 150 de oi nu poţi face afacere! Eu pentru animalele mele – în afară de furajele pe care le-am avut – am cumpărat de 6.300 de lei numai porumb. Am ceva teren, da-i puţin. Mai am de la primărie 30 ha de păşune, dar sunt asociat cu încă cineva. Pe timp de vară suntem doi care gospodărim oile pe păşune. Iarna e mai greu, mai ales că a fost secetă anul trecut. Pe terenul unde făceam 70 de baloţi mari de lucernă, acum am reuşit să obţin doar 30. A fost secetă mare şi s-a ridicat preţul la fân. Dar nici nu am de unde să cumpăr!”, a susţinut fermierul.
Cornel Leşan a tras speranţă că va ieşi mai de timpuriu din iarna trecută cu oile. Nu a fost aşa. „În martie a venit ninsoare şi a ţinut o lună de zile; cheltuiala a fost mai mare. Dar sunt optimist, mergem înainte, nu avem ce face!”, ne-a declarat crecătorul clujean, ridicând capacul ceaunului. Se făcuse gulaşul şi Cornel Leşan ne-a oferit câte-o porţie delicioasă şi savuroasă! Gulaş de oaie a la Cojocna!
MAI RENTABIL E SĂ CREŞTI PORCI CU LAPTELE
Cornel Leşan este de meserie operator însămânţări artificiale. Dar acum cam şomează. În zonă, animalele au rămas tot mai puţine, mulţi văzând că nu merge zootehnia, au renunţat. „De exemplu, la noi în sat nu ştiu dacă mai sunt 20 de vaci. Înainte vreme, dacă ţineai două-trei Bălţate, aveai un venit sigur în casă, din care puteai să trăieşti! Te descurcai. Acum, la preţurile care sunt, NU! Eu am câţiva abonaţi la lapte. Li-l duc acasă la un preţ acceptabil: 3 lei litrul. E mai bine decât să-l dau la procesare sau firmelor care colectează lapte oferind un leu – un leu şi puţin pe litru. Iarna e şi mai greu: 0,80 lei/litru. Mai rentabil e să dai laptele la un porc. Şi aşa ai ce mânca”, este de părere fermierul.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 14/219 (ediţia 15-31 august 2018)
