Această oportunitate a fost înţeleasă în ultimii ani, după o perioadă în care suprafaţa totală cu cânepă ajunsese să fie, în România, de numai 23 de hectare (anul 2012). Această suprafaţă menţinută, de fapt, doar la SCDA Secuieni – Neamţ şi probabil la SCDA Lovrin – Timiş, pare incredibilă astăzi, când revenirea este semnificativă. Dintr-o plantă textilă de colecţie, aşa cum ajunsese în anul 2012, cânepa a redevenit o plantă textilă apreciată pentru multiplele sale întrebuinţări.

Suprafaţa cultivată s-a dublat
În anul 2017, cânepa a ocupat peste 2300 de hectare în România (din care, aproximativ 1300 ha în zona Moldovei – preponderent în judeţele Botoşani şi Suceava), iar pentru anul 2018 specialiştii din domeniu au anunţat o creştere cu 50% a suprafeţei cu Cannabis Sativa (cânepa industrială). În primăvara acestui an, numai în judeţul Botoşani, culturii de cânepă i s-au repartizat aproximativ o mie de hectare. Suprafaţa este în creştere cu aproximativ două sute de hectare faţă de anul trecut, când au fost însămânţate puţin peste opt sute de hectare cu cânepă.
În zona Moldovei, o creştere însemnată a cunoscut şi cânepa produsă în sistem ecologic, cu atât mai mult cu cât unitatea de procesare înfiinţată în judeţul Botoşani a anunţat posibilitatea de a prelua atât producţia obţinută în sistem convenţional, cât şi recoltele ecologice de cânepă.

Cânepa bio câştigă şi ea teren
Unul dintre cei mai importanţi cultivatori de cânepă în sistem ecologic se găseşte în zona Siret, judeţul Suceava. Reprezentant al unui grup de firme care realizează producţii agricole ecologice la mai multe culturi, inginerul Laurenţiu Pintrijel a subliniat faptul că, astăzi, cultura de cânepă bio cunoaşte o expansiune certă, în zona Siret-Vicşani (nord-estul Moldovei), acolo unde una dintre cele trei ferme ale companiei sale este rezervată exclusiv cânepei ecologice. ”Toate cele trei ferme sunt specializate pe culturi ecologice, dar nu doar cânepă. În structura de culturi avem grâu, mazăre, porumb pentru mămăligă – având o extraordinar de mare cerinţă de pe piaţa externă. Exploatăm în total aproximativ 1500 ha, la graniţa cu Ucraina, pe malul Siretului. (…) Fiecare mică reuşită a fost ca o încurajare de a merge mai departe. În anul 2012, am început cu o fermă de 315 hectare. Treptat, ne-am extins până la suprafaţa actuală, de 1500 ha în sistem ecologic. Nu este uşor, dar este frumos”, mărturisea specialistul.
În cadrul SC Vicşani Farm SRL, în anul 2017, cânepa ecologică a ocupat aproximativ 350 ha (faţă de 220 hectare, în anul 2016), pentru 2018 fiind programată o creştere până la 370 de hectare. ”În sistem ecologic, este chiar recomandat să se includă şi cânepa în structura de culturi, fiindcă discutăm despre o plantă rezistentă la buruieni. Numai că acomodarea în coabitarea cu buruienile apare abia după primele etape de vegetaţie.
Noi mizăm foarte mult pe agrotehnică, respectiv rotaţia culturilor şi lucrări premergătoare amplasării culturii. Cel mai greu este în perioada de conversie, de doi ani, când solul trebuie dezobişnuit de anumite lucrări, de îngrăşămintele chimice, trecând la îngrăşămintele organice şi la cele obţinute din culturile verzi. Tocmai de aceea, poate unii nu ştiu, în cei doi ani de conversie, susţinerea financiară este mai mare decât în restul perioadei de activitate în sistem ecologic”, explica inginerul Laurenţiu Pintrijel.

Diferenţa o face preţul de valorificare
Pentru perioada de conversie de la producţia convenţională la agricultura ecologică (anii I şi II), fermierul sucevean a primit în plus aproximativ 281 euro/ha, bani care s-au adăugat la subvenţia cuvenită în mod general fiecărui cultivator de cânepă. ”După depăşirea perioadei de conversie, în afară de sprijinul cuplat, nu se primeşte nici o subvenţie în plus, chiar dacă produce cânepă ecologică. Diferenţa o face preţul de valorificare, care este superior preţului oferit pentru cânepa convenţională, respectiv 1500-1700 euro/tonă, în funcţie de tipul certificării deţinute de către fermier. De exemplu, noi, pe lângă certificarea europeană obligatorie, avem şi certificarea Bio Suisse (superioară), o certificare elveţiană foarte apreciată, precum şi certificarea CERES, de asemenea deosebit de căutată. Oricum, însă, esenţial şi de reţinut este faptul că nivelul producţiei şi, deci, nivelul câştigului, depind foarte mult de modul cum sunt controlaţi factorii de sol, climă şi lipsa îngrăşămintelor. Dacă se pierde ceva din vedere, producţia poate scădea chiar până la jumătate şi poate fi inutil tot efortul, fiindcă preţul de valorificare, deşi mai mare, nu mai poate asigura profitul scontat”, semnala specialistul.

Se prefigurează un viitor senzaţional
La ora actuală, piaţa cânepei ecologice din România se arată destul de generoasă, în condiţiile în care numărul producătorilor este încă destul de redus, suprafeţele exploatate de către fiecare dintre aceştia adesea fiind de 1-2-3 hectare şi foarte rar de 10-20 hectare.
Dacă ne raportăm la experienţa fermierului sucevean Laurenţiu Pintrijel, care de la aproximativ 4 hectare cultivate cu cânepă bio în urmă cu 4 ani, a ajuns acum la 370 hectare, am putea proiecta un viitor senzaţional al cânepei ecologice, în România. Rămânem, deocamdată, încântaţi de curajul şi de priceperea dovedite de către unii dintre producătorii din zona de nord-est a Moldovei şi nutrim speranţa că vom mai avea ocazia de a consemna astfel de reuşite deosebite. Ar fi o nouă măsură a faptului că fermierii români ştiu să obţină roade extraordinare, atunci când pot dispune de resursele şi de mijloacele necesare.

Laurenţiu Pintrijel: “Ne ajută foarte mult susţinerea pe care o primim de la stat pentru culturile ecologice. Este adevărat, obţinem un preţ de valorificare ceva mai mare decât la producţiile convenţionale, dar nu am putea supravieţui fără ajutor. Dincolo de faptul că şi activitatea este cu mult mai riguroasă, producţiile sunt mai mici. Încărcătura de seminţe de buruieni şi de dăunători este mare şi greu de controlat. În acelaşi timp, ni se pare o activitate cu totul aparte şi provocatoare”.

Ioan Puiu: “Provocarea pe care o avem acum este aceea de a obţine producţii mai mari de o tonă/hectar. La acest nivel al producţiilor, cânepa devine foarte eficientă, chiar mai mult decât majoritatea celorlalte plante de cultură. Vorbim despre grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiţă”.

ARITMETICA RENTABILITĂŢII
”Trebuie să subliniez şi faptul că avem un procesator în zona de nord-est. Astfel, putem să desfacem producţia uşor, la un preţ garantat, ceea ce este foarte important pentru noi, fermierii. Preţul poate fi cuprins între 900 şi 1000 euro/tonă, bineînţeles, la un anumit nivel de calitate a producţiei. Între indicatorii de calitate sunt conţinutul de ulei şi puritatea boabelor, precum şi umiditatea boabelor sub 10%, chiar indicată ar fi o umiditate de 8-9% pentru a nu avea nici un risc în timpul depozitării. Preţul este foarte convenabil, deoarece, în condiţii tehnologice bune, se poate obţine o producţie de aproximativ 1,5 tone/ha. Eu, anul trecut, la soiul Secuieni – Jubileu am obţinut 1.450 kg/ha, în condiţii de neirigat”, menţiona Ioan Puiu, cultivator de cânepă în judeţul Botoşani şi reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Cânepă Industrială (ANPCIR).
În plus, pe plan european, există o subvenţie suficient de mare, care susţine plantele pentru ulei sau fibre naturale. În anul 2017, sprijinul cuplat a fost de 2080 euro/ha şi chiar dacă anul acesta subvenţia ar scădea, de exemplu la o mie de euro/hectar, cânepa tot rămâne cea mai eficientă cultură de nişă. Acestea sunt motivele pentru care fermierii, inclusiv cei din judeţele Botoşani şi Suceava, care asigurau peste 60% din suprafaţa cu cânepă a ţării, au ales să îşi diversifice portofoliul de produse prin alegerea cânepei, consideră Ioan Puiu.

PLANTĂ SENSIBILĂ ÎN PRIMA PARTE A VEGETAŢIEI
Cât priveşte tehnologia de cultură, după înfiinţarea culturii în perioada optimă (pentru zona Moldovei, până la 15-20 aprilie), este deosebit de importantă protecţia plantelor, îndeosebi în prima fază. ”Cânepa este o plantă puternică, se poate «bate» cu buruienile, însă nu în prima fază de vegetaţie şi, de aceea, trebuie ajutată prin programe de protecţie. În timpul următoarei perioade de vegetaţie, se recomandă folosirea îngrăşămintelor foliare, precum şi executarea unei tăieri. Ulterior, recoltatul să se efectueze în condiţii optime, cu bune reglaje ale combinei, spre a nu avea pierderi pe câmp”, atenţiona inginerul Ioan Puiu.
“Pentru a scăpa de pericole în primele faze de vegetaţie, este necesar a se asigura la parametrii corespunzători factorii de sol, clima putând fi controlată mai greu. Astfel, în prima fază de vegetaţie, întreţinerea culturii se realizează prin praşile mecanice şi, în cazul unei îmburuienări abundente, prin praşile manuale”, explica Laurenţiu Pintrijel.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)