Toate aceste plante, fiind femele, nu au fructificat, de aceea specialiştii au recurs la înmulţirea lor pe cale vegetativă. Totul a fost posibil datorită faptului că într-o grădină din Bretagne, plantele de F. chiloensis aflate în vecinătatea celor din F. virginiana, o altă specie sălbatică originară din America, au început să fructifice.

Din seminţele obţinute a rezultat specia Fragaria x ananasssa, care este chiar căpşunul cultivat în zilele noastre. De atunci, această specie s-a răspândit pe tot globul, iar în prezent ea poate fi cultivată chiar şi în apropierea cercului polar, până aproape de tropice (între 15 şi 55 grade latitudine). Nici altitudinea nu este un factor limitativ: în Elveţia căpşunul se cultivă la peste 1500 m altitudine, iar în Chile, până aproape de 4000 m.

Productivitate, durabilitate şi aromă, deosebite

Până în prezent, s-a făcut selecţia a peste 3000 de soiuri de căpşun, cele mai multe fiind de interes local. Puţine soiuri au reuşit să se impună de-a lungul acestei istorii a căpşunului pe plan mondial. În secolul trecut, soiurile cele mai cultivate în Europa au fost: Madame Moutot, Gorella, Redgauntlet, Pocahonthas.

Dar soiul care a reuşit să cucerească cel mai rapid interesul cultivatorilor şi să-şi consolideze poziţia în cea mai mare forţă în Europa a fost Elsanta. De peste 20 de ani, această varietate s-a răspândit în multe ţări din Europa, acoperind, în prezent, până la 80 la sută din suprafaţa cultivată cu căpşuni în ţări precum sunt Olanda, Belgia, Germania, Austria, etc.).

Deşi există programe impresionante de cercetare în ţări ca Italia, Franţa, Spania şi Marea Britanie pentru ameliorarea căpşunului, deşi, anual, sunt lansate zeci de soiuri noi în Europa, încă nici unul nu a reuşit să detroneze supremaţia soiului olandez Elsanta.

Soiul este căutat atât de producători, cât şi de consumatori, datorită productivităţii ridicate, a gustului deosebit şi a duratei lungi de păstrare după recoltare.

Elsanta poate fi cultivat în condiţii foarte diferite de climă şi de sol. Poate fi cultivat în câmp deschis şi în cultură protejată, dar şi pe suprafeţe mici în grădina de lângă casă. Plantarea se poate face eşalonat, pentru extinderea perioadei de recoltare, însă nu se pretează culturii multianuale (4-5 ani), care se mai practică în unele zone ale ţării.

Soiul a fost selectat de către Plant Research International B.V. din Olanda, pe atunci IVT, dintr-o încrucişare Gorella şi Holiday.

Cultivatori autohtoni: apelaţi la pepiniere autorizate

În România, soiul Elsanta se cultivă pe suprafeţe reduse. O parte din plantele prezente la noi în ţară a fost introdusă via Ungaria sau Italia şi nu provine din pepiniere autorizate, ci din plantaţii comerciale. Acest fapt le-a adus o serie de probleme cultivatorilor, mai ales din cauza bolilor pe care le-au importat odată cu plantele.

Paginile web din România abundă de anunţuri privind comercializarea de plante Elsanta. De aceea este bine să verificăm paşaportul fitosanitar şi certificatul de calitate, atunci când hotărâm să cumpărăm materialul săditor.

Soiul Elsanta este marcă înregistrată şi protejată. În România, acordul pentru multiplicarea soiului Elsanta a fost obţinut de subsemnatul, dr. ing. în cadrul Pepinierelor Hida, judeţul Sălaj, iar plantele bază, din care se obţin stolonii pentru comercializare, sunt cumpărate, în fiecare an, din Olanda.
În numerele viitoare ale revistei Ferma vom încerca să prezentăm o sinteză a principalelor soiuri care se cultivă în prezent în Europa.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SOIULUI ELSANTA

Productivitate: foarte ridicată, cu un procent ridicat al fructelor de calitate;
Creştere: puternică, tufă laxă, deschisă, cu inflorescenţe înalte care asigură o recoltare uşoară şi rapidă;
Înflorire: flori mari, cu antere bine dezvoltate (anterele primelor flori sunt mai puţine);

Rezistenţa la boli: este un soi tolerant la făinare şi la putregai, mai sensibil la Colletotrichum şi destul de sensibil la Werticillium wilt. Sensibilitatea se manifestă şi la gerurile din iarnă, mai ales în lipsa zăpezii, de aceea nu se recomandă cultivarea în depresiunile cu ierni foarte reci;

Coacerea: este cu 2-3 zile mai tardiv decât soiul Premial şi poate fi considerat un soi semi-timpuriu;
Calitatea fructelor: nu sunt fragile, se păstrează bine, au un miros bun şi o aromă puternică;
Aspectul fructelor: mari, uniforme, conic rotunjite, culoare roşu strălucitor, uneori vârful nu este bine copt.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009