Eficiența furajării suinelor reprezintă astăzi principalul factor care determină profitabilitatea unei ferme, într-un context economic marcat de volatilitatea prețurilor și de presiunea constantă asupra costurilor de producție.

În actualul context economic şi politic volatil, nivelul profitabilităţii fermei de porci depinde în proporţie de peste 65% de modul în care este menţinut sub control fluxul de furaje, respectiv livrările în viu sau carcasă.

Toţi fermierii sunt familiarizaţi cu conceptul numit generic „Consum Specific” (CS), reprezentând cantitatea de carne produsă – de regulă ca spor în viu – dintr-un kg de furaj. Această unitate de măsură mai poate fi întâlnită şi sub denumirea de „rată a conversiei furajere”, exprimând exact acelaşi lucru, respectiv eficienţa transformării de către organismul animal a furajului consumat în carne, fiind folosită în zootehnie de mai bine de 60 de ani.

Din capul locului trebuie să mai facem precizarea că acest indicator al performanţei fermelor este unul arareori măsurat corect şi complet. Şi asta dintr-un motiv simplu: necesită un volum masiv de muncă asociat cântăririi repetate atât a furajului, cât şi a animalelor! Ori într-o fermă timpul nu este chiar „la discreţie”! De aici şi erorile masive care pot să apară.

MINUSURILE MIJLOACELOR ACTUALE DE MĂSURARE A CONSUMULUI SPECIFIC

Cu toate acestea, precizia măsurării ar putea fi îmbunătățită semnificativ prin utilizarea stațiilor automatizate de furajare și a transponderelor individuale, însă aceste tehnologii – combinate cu inteligența artificială – sunt încă prea costisitoare pentru majoritatea fermierilor.

Studiind tocmai aceste erori, cercetătorii au concluzionat că variaţia acestora poate ajunge la valori de +/- 0,2, ceea ce, pentru o fermă cu 500 de scroafe, poate însemna anual un plus sau un minus de 700 de tone de furaj consumat. Ori, chiar şi la preţurile actuale, asta ar însemna o sumă deloc neglijabilă!

UN ALTFEL DE CALCUL PENTRU EFICIENȚA FURAJĂRII PORCILOR

Dar, chiar şi presupunând că indicatorul consum specific ar fi corect şi constant calculat/ măsurat, el tot suferă de un păcat capital. Şi anume de faptul că nu ia în considerare nici mortalitatea de la înţărcare la livrare, nici randamentul abatorizării şi nici binecunoscutele „confiscări” de după sacrificare. Una peste alta, indicatorul Consum Specific (CS) nu se raportează total la cantitatea de carne efectiv vândută şi pe care s-au primit banii. Din aceste motive se propune un indicator nou, şi anume: Carne per Tona de Furaj (CTF) care imprimă o imagine mult mai corectă asupra raportului dintre costuri şi venituri. Astfel, fermierul, ca să facă un profit din creşterea şi vânzarea porcilor, nu are decât două opţiuni:

• Fie să vândă mai mult la acelaşi cost;
• Fie să producă aceeaşi cantitate de carne vandabilă, însă la un cost mai scăzut.
• Teoretic ar mai fi o cale: cea de a vinde mai mult la un cost mai scăzut, dar, din păcate, sunt puţini fermierii care au suficientă putere financiară sau putere de influenţă asupra volatilităţii preţurilor.

CARE AR FI AVANTAJELE ADOPTĂRII CTF?

Cum spuneam, cel mai mare avantaj e simplitatea. Nu mai trebuie să cântărim repetat porcii – toată lumea urăşte această manoperă! – și nici să elaborăm metode complicate de urmărire a consumului de furaj. Procedăm simplu şi mai ales comod, pentru că nu avem nevoie decât de avizele aferente transporturilor de furaj, lângă care alăturăm facturile ce însoţesc livrările către abator, pentru că venitul real aici se regăseşte, nu-i aşa?

CUM CALCULĂM INDICATORUL CTF?

Să spunem că am încheiat o serie de finisare şi am livrat către abator porcii la o greutate medie de 110 kg. Să mai presupunem că durata de timp în care porcii au fost finisaţi a fost de 105 zile şi că fiecare dintre porcii respectivi a consumat în această perioadă 280 kg de furaj/cap. După livrare şi sacrificare ni s-a comunicat că porcii au avut în medie un randament de abator de 78%. Asta înseamnă că am obţinut 81,9 kg carne în carcasă per cap.

Şi acum:

1000 kg furaj (1 tonă) / 280 kg furaj/ cap = 3,57 porci / tona de furaj

Şi mai departe:

3,57 porci/ tona de furaj x 81,9 kg carne/carcasă = 292,5 kg carne per tona de furaj

CTF – UN INSTRUMENT EXTREM DE UTIL FERMIERULUI

Nimeni – nici măcar iniţiatorii demersului – nu pretinde că indicatorul propus – Carne per Tona de Furaj – ar fi perfect. Asta în primul rând pentru că nu ia in calcul decât costurile ce ţin de furaj. Dar, întrucât, costul furajului are ponderea covârşitoare în costul final al unui kg de carne în carcasă şi mai ales că se determină rapid şi cu efort minim, indicatorul CTF poate fi un instrument extrem de util fermierului.

Fermele sunt la fel de diferite precum sunt şi oamenii care le coordonează sau lucrează în ele nemijlocit. Dar pentru fiecare fermă se pot găsi, cu un dram de bunăvoinţă, instrumente şi idei care să aducă îmbunătăţiri ce se pot reflecta într-o eficienţă crescută. Totul e să le căutăm, să le înţelegem şi să le aplicăm. Simplu, nu-i aşa?

CREȘTEREA PORCULUI – O AFACERE, NU UN HOBBY

Eliminarea totală a subvenţiilor directe destinate producției cărnii de porc în UE a demonstrat clar că menţinerea fermei în zona profitabilităţii necesită o abordare profesionistă, bazată pe instrumente manageriale flexibile şi eficiente. Dacă la aceasta adăugăm şi creşterea costurilor cu inputurile în ultimii 10 ani, nu putem să nu constatăm că monitorizarea constantă a performanţelor fermei a devenit obligatorie pentru toţi cei care consideră creşterea porcului o afacere, nu un hobby.

CÂTEVA EXEMPLE DIN LUME

În tabel se poate observa corelaţia dintre indicatorii productivi clasici şi CTF-ul propus mai recent fermierilor în diferite zone geografice ale lumii.

Brazilia am ales-o ca exemplu nu de alta, dar, la ora actuală, de când s-a instituit embargoul reciproc UE-Rusia, brazilienii au devenit printre cei mai importanţi exportatori de carne de porc. Ca atare să vedem cum stau ei la acest indicator?

Canada a fost selectată pentru că e şi ea un important producător şi exportator de carne de porc. Dar şi pentru că este una dintre ţările care bat puternic la porţile UE pentru a i se deschide căile exportului, limitat cantitativ deocamdată.

În fine, exemplul Uniunii Europene l-am ales din mai multe motive. Primul pentru că în aceaste valori medii ne regăsim şi noi – din păcate nu prea ştim pe unde! Şi, al doilea, pentru ca fermierul nostru să aibă nişte repere mai apropiate de sistemul european al producţiei de carne de porc.

Infertilitatea sezonieră la suine: cum o ții sub control!