În creșterea caprinelor suntem interesați de producții cât mai mari, de calitate superioară, de la animale sănătoase. Genetica în fermele de capre este crucială pentru îmbunătățirea producțiilor și a rezistenței la boli.

Foarte mulți crescători care păstoresc rase rustice se concentrează pe alimentație și nutriție în condiții de creștere extensivă.

O altă parte a crescătorilor, din ce în ce mai numeroasă, a înțeles că, înainte de a se concentra pe tehnologie trebuie să pornească la drum cu rase de capre cu o genetică superioară. Au înțeles și că rasele specializate, ca să fie rentabile trebuie crescute în condiții intensive sau semiintensive pentru ca acestea să își poată exprima adevăratul potențial productiv.

Genetica pe înțelesul tuturor

Creșterea selectivă, permite fermierilor să îmbunătățească caractere ca producția de lapte, rata de creștere (sporul mediu zilnic) și rezistența la boli. Structura genetică a unei capre este un factor determinant major al performanței.

Ni se pare grea genetica și uneori de neînțeles așa că trebuie să știm câteva noțiuni elementare. Celula este unitatea de bază a vieții. În centrul celulei se află nucleul, în care se găsesc cromozomii. Pe acești cromozomi se află genele care sunt unitățile cheie ale moștenirii.

Fiecare specie are o număr definit de cromozomi aranjați în perechi (numite perechi omoloage). Oile au 27 de perechi de cromozomi, în timp ce caprele au 30.

Celulele din organism pot fi somatice sau sexuale, numite și gameți. Gameții masculini se numesc spermatozoizi și gameți feminini se numesc ovule. Spermatozoizii și ovulul conțin doar un cromozom din fiecare pereche, rezultând o jumătate din numărul cromozomilor găsit în celulele somatice. Când spermatozoizii și ovulul se unesc, numărul cromozomilor este întregit și ovulul fecundat are tot materialul genetic necesar pentru a se dezvolta într-un miel sau ied. Prin urmare, jumătate din genele pe care fiecare individ le poartă sunt de la unul dintre părinți.

Genele sunt responsabile pentru numeroasele manifestări pe care le vedem într-o trăsătură (caracter), numită și fenotip care, la rândul lui, poate fi influențat de mediul de creștere. Fenotipul este ceea ce putem vedea sau măsura pentru un anumit caracter. Genotipul nu îl vedem, doar manifestarea lui.

Factori care influențează structura genetică

Stadiul la care s-a ajuns în selecția efectivelor de capre poate fi îmbunătățit. Sunt factori de influență care se modifică permanent și de care trebuie să se țină seama. Astfel putem aminti schimbările climatice și implicit a celor de mediu, precum și cererea consumatorilor pentru produse din carne și lapte de înaltă calitate.

Instrumente moderne de reproducție ca secționarea embrionilor, transgeneza, clonarea, sexarea, genotiparea microbiomului, pot mări variația genetică a fiecărei specii. Acest lucru duce la apariția de noi caractere și produse cum ar fi caprele care produc lapte cu benefii specifice pentru sănătate.

Îmbunătățirea structurii genetice necesită timp pentru că este influențată de factori ca gradul de moștenire a caracterelor, intervalul între generații și diferența de selecție. Introducerea în efectivul de reproducție a celor mai „buni” țapi este cel mai important motor al îmbunătățirii continue a structurii genetice, deoarece un mascul poate produce peste 60 de iezi anual.

Selecția și încrucișarea caprelor

În ameliorarea unei populații locale de capre se poate folosi atât selecția în rasă pură cât și încrucișarea cu rase performante în funcție de unele cerințele locale ale pieței. Pe termen lung aplicăm selecția iar pe termen scurt încrucișarea care, deși nu aduce un câștig productiv la fel de mare ca selecția, răspunde rapid la cerințele pieței.

Tot prin selecție putem îmbunătăți structura genetică care îi conferă animalului rezistență crescută la unele boli și paraziți. Se știe că prin teste putem identifica animalele rezistente la screpie și dacă le folosim la reproducție, apariția acestei boli va fi mult diminuată în efectivul pe care îl deținem. Nu există capre neparazitate, dar rezistența lor la paraziți este un factor determinant al stării generale și, implicit, a capacității productive.

Reproducția pentru înlocuirea efectivului trebuie să o facem doar cu animale în rasă pură. Nu înmulțim hibrizii nici măcar o generație pentru că ne impurifică genetic efectivul!

Selectați caprele performante

Când selectăm caprele pentru reproducere trebuie să avem în vedere că pentru producția de lapte trebuie să alegem animale cu potențial ridicat de producție a laptelui, aceasta fiind o trăsătură ce se moștenește.

La carne obținem rezultate foarte bune prin încrucișare sau creștem rase specializate. Și în acest caz sunt caractere care pot fi moștenite.

Selectați animale rezistente la boli comune care se manifestă în zona în care aveți ferma. Căutați capre cu un bun sistem imunitar și rezistență crescută la paraziți. Alegeți capre care au performanțe reproductive bune: o foarte bună fertilitate, fătare ușoară și abilități de bune mame. Păstrați diversitatea genetică și evitați consangvinizarea. Înregistrați permanent producțiile obținute, performanțele de creștere și starea de sănătate pentru a identifica cu ușurință caprele care vor forma nucleul de înmulțire.

Rasele de capre indigene mai puțin productive vor scădea numeric. Nu trebuie însă să le neglijăm pentru că vor ajunge în pericol de dispariție. Este foarte important să le păstrăm ca rezervor de gene, motiv pentru care vor intra în programe de conservare.

Neam bun vs. Neam prost

Selectarea corectă a materialului de reproducție, pe baza datelor de performanță este extrem de importantă pentru succesul aplicării unui program de ameliorare. Amintesc ce afirma d-nul prof. Dr. Vintilă Ioan când se referă la genetica unui animal. Dacă este „neam bun”, adică genetică bună, se vor obține performanțe, dar dacă este “neam prost”, atunci putem să-i asigurăm condiții foarte bune de hrănire și întreținere și vom rămâne cu cheltuiala, pentru că animalul nu poate mai mult!

un articol de SORIN-OCTAVIAN VOIA, UȘV Timișoara, ACO Păstorul Crişana