Este o boală infectocontagioasă respiratorie acută a păsărilor, care se întâlneşte mai ales la găinile de peste 3 luni, crescute în sistem intensiv. În 1978, coriza a fost diagnosticată şi în România.

Boala influenţează ritmul de creştere al păsărilor (care scade), iar la păsările ouătoare se înregistrează o micşorare a producţiei de ouă, până la 40%. Boala nu are nici o semnificaţie pentru sănătatea publică.

CARACTERE EPIDEMIOLOGICE

Sunt sensibile la infecţie păsările de toate vârstele, dar receptivitatea creşte odată cu vârsta. Boala evoluează mai puţin grav la păsările mai tinere de trei luni.
Se pare că rasa Leghorn este mai sensibilă la infecţie, în comparaţie cu alte rase de păsări. Dintre alte specii de păsări receptive, se citează prepeliţa şi fazanul.

1. Sursa primară de infecţie o constituie păsările bolnave cronic, purtătoare (rezervor) de germeni, care răspândesc boala în efectivul de păsări, pe cale aerogenă (aerosoli).
   Coriza poate apărea în lotul de păsări după 1-6 săptămâni de la introducerea păsărilor purtătoare.
2.  Apa de băut reprezintă o cale frecventă a transmiterii bolii. În apa de băut, germenul poate rezista iarna timp de câteva ore.
3. Factorii favorizanţi, cum sunt aglomeraţia în adăposturi şi curenţii de aer, joacă un rol important în declanşarea bolii. În mod obişnuit, boala se caracterizează printr-o mortalitate relativ scăzută, 5-40% şi morbiditate ridicată.

ASPECTE CLINICE ALE BOLII

Perioada de incubaţie este de numai 16-72 de ore. Păsările receptive, în contact cu cele bolnave, manifestă primele semne de boală după 3 zile. Durata bolii este de aproximativ 2-3 săptămâni.
Coriza contagioasă a păsărilor este o boală acută a căilor respiratorii, caracterizată prin inflamaţia mucoaselor nazale şi conjunctivale, care se manifestă prin teamă de lumină, inflamația mucoasei nazale, cu scurgerea de secreții nazale, cu edemaţierea progresivă a sinusului şi chiar a întregului cap. Edemul pleoapei şi secrețiile oculare fac adesea ca ochii să fie ţinuţi parţial închişi. Multe păsări prezintă o respiraţie bucală, cu gura întredeschisă.
În hala unde există păsări bolnave cu evoluţie cronică, caracteristic este mirosul respingător din hală, mai ales dacă există şi complicaţii cu alţi agenţi patogeni.

PROGNOSTIC ȘI TRATAMENT

În cazul păsărilor bolnave de coriză necomplicată, tratată precoce, vindecarea poate surveni în decurs de 10 zile şi prognosticul este favorabil. La broileri, la care se pot diagnostica septicemii, prognosticul este defavorabil, ca şi la păsările la care boala se complică şi cu alţi agenţi etiologici.
Diverse sulfonamide şi antibiotice s-au dovedit eficace în tratamentul păsărilor bolnave de coriză. Dacă, în prealabil, nu se scot din lot păsările purtătoare şi tratamentul nu este continuu, se observă adesea antibiorezistenţa. Tratamentul trebuie aplicat cât mai precoce posibil, fie în apa de băut, fie în amestec cu furajele.
Eritromicina şi oxitetraciclina sunt cele două antibiotice mai des folosite azi în tratamentul corizei contagioase.
Oricum, se recomandă efectuarea unei antibiograme, pentru tulpina izolată din focar. Este recomandabil a institui, de la început, un tratament cu antibioticul cel mai adecvat.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE

Trebuie supravegheată atent densitatea păsărilor, starea de umiditate a aşternutului şi ventilaţia (gazele nocive, de genul amoniacului trebuie eliminate!), cantitatea de vitamine din furaje.
Cea mai bună cale pentru prevenirea bolii s-a dovedit a fi respectarea principiului „totul plin, totul gol”. Acest sistem de populare şi depopulare a adăpostului permite o bună curăţenie mecanică şi dezinfecţie.
Repopularea, după dezinfecţie, se face la 3 săptămâni. Popularea fermei se va face cu pui cu origine cunoscută, evitându-se contactul cu păsările purtătoare de germeni, mai ales că starea de purtător poate fi de lungă durată. Puii de o zi, indemni de boală, se vor creşte separat de păsările adulte, provenite dintr-o sursă necunoscută.
Două vaccinări consecutive, la distanţă de 4 săptămâni, înainte ca păsările să împlinească 5 luni, dau mai bune rezultate decât o singură vaccinare. Se pot folosi, atât calea subcutanată, cât şi cea intramusculară. Se pare că muşchii gambei sunt preferabili muşchilor pectorali.
Calea intranazală nu s-a dovedit eficace. Calea orală s-a dovedit propice, dar numărul de germeni folosiţi este de 100 de ori mai mare decât la vaccinul utilizat parenteral. Durata imunităţii post-vaccinale este de 9 luni.

Coriza apare frecvent în sezonul rece şi coincide adesea cu transferarea loturilor de păsări!

FACTORII FAVORIZANȚI AI BOLII

Factorii care pot complica evoluţia obişnuită a bolii sunt:
• condiţiile de întreţinere precare
• parazitismul
• alimentaţia deficitară
Toţi aceşti factori pot influenţa, în rău, evoluţia severă a bolii şi prelungirea duratei ei.

un articol de
ADRIAN STANCU
UȘV Timișoara