Este vorba despre falsificarea laptelui proaspăt muls prin extragerea
unei anumite cantităţi de smântână sau prin adaosul în laptele integral
a unei anumite cantităţi de lapte smânânit.

Se înţelege că un astfel de procedeu are ca urmare modificarea
integrităţii laptelui, cu repercusiuni negative în prelucrarea corectă
a laptelui, care se răsfrânge asupra calităţii produselor obţinute din
acesta.

Este vorba despre falsificarea laptelui proaspăt muls prin extragerea
unei anumite cantităţi de smântână sau prin adaosul în laptele integral
a unei anumite cantităţi de lapte smânânit. Se înţelege că un astfel de
procedeu are ca urmare modificarea integrităţii laptelui, cu
repercusiuni negative în prelucrarea corectă a laptelui, care se
răsfrânge asupra calităţii produselor obţinute din acesta.

Analiza conţinutului de grăsime

Laptele parţial smântânit, în comparaţie cu cel integral, capătă valori mai crescute ale densităţii şi ale substanţei uscate pe care o conţine. O astfel de modificare îl ajută pe consumator să-şi dea seama că laptele oferit de către producător este falsificat.

Şi iată cum: faptul că proporţia de grăsime din laptele integral este influenţată de numeroşi factori, în afara smântânirii, îngreunează depistarea şi interpretarea falsificării prin smântânire a acestuia, mai ales atunci când din lapte se extrage o cantitate mică de grăsime.

Prin analize de laborator, însă, se poate afla nu numai dacă laptele a fost falsificat prin smântânire, ci şi câtă smântână a fost scoasă din acesta.

Pentru a putea afla ce cantitate de grasime a fost extrasă din lapte în scop fraudulos, se face mai întâi analiza conţinutului de grăsime dintr-un lapte presupus că este falsificat şi se compară cu procentul de grasime existent în laptele integral, pe care îl folosim în calitate de martor.

Datele care se obţin sunt puse, apoi, în următoarea formulă:

Cantitatea de grăsime extrasă din lapte (%)= 100 (G1 – G2) / G1

în care:

G1 = cantitatea de grăsime existentă în proba martor
G2 = cantitatea de grăsime în laptele analizat, presupus că este falsificat

Laptele se falsifică şi prin adaos de lapte smântânit

Pentru a afla ce cantitate de lapte smântânit s-a adăugat în laptele integral, se foloseşte, de asemenea, cantitatea de grăsime aflată prin analiză în cele două probe de lapte (martor şi lapte presupus că este falsificat), dar aşezate altfel în formula prezentată anterior.

În acest caz, diferenţa dintre grăsimea găsită în proba de lapte martor (G1) şi în cea suspectă de falsificare (G2), se împarte la cantitatea de grăsime găsită în proba de lapte falsificat (G2). Astfel:

Cantitatea de lapte smântânit adăugat (%) â 100 (G1 – G2) / G2

în care:

G1 = cantitatea de grăsime în proba martor
G2 = cantitatea de grăsime în proba de lapte suspectat a fi falsificat


Mascarea falsificării prin adaos de grăsimi vegetale sau animale

În practica manipulării frauduloase a laptelui, unele persoane recurg şi la adaosuri de grăsimi de origine vegetală sau animală, pentru a compensa grăsimea care lipseşte din laptele integral. Ei apelează, de cele mai multe ori, la adaosul de uleiuri vegetale, margarină, seu, untură de porc şi chiar ulei de parafină.

Subliniez că toate aceste produse adăugate în lapte pot fi uşor detectate, deoarece fiecare dintre ele are un grad diferit de emulsionare (de amestecare) faţă de grăsimea laptelui. Datorită acestui fapt, după ce laptele este pasteurizat (încălzit la 70-80 de grade), grăsimile nefireşti adăugate în lapte se vor separa automat sub diferite forme, şi anume:

• grunji de consistenţă sfărâmicioasă, când se adugă seu;
• grăsime cu consistenţă asemănătore alifiei, când se adaugă untură de porc sau margarină;
• strat uleios pe suprafaţa laptelui, când se adaugă uleiuri vegetale.

Laptele ambalat nu este un lapte „normal”

În fabrică, laptele integral adus din ferme, numit şi lapte materie primă, se prelucrează prin pasteurizare şi smântânire, apoi se aduce la o stare cu un anumit conţinut de grăsime. O astfel de procesare se numeşte normalizarea laptelui.

Deoarece laptele care se vinde ambalat în magazine este, de regulă, normalizat la un conţinut de grăsime diferit de cel care se găsea în laptele materie primă, el este considerat un lapte rectificat, şi deci neintegral. Pentru ca cel care îl consumă să cunoască, cu precizie, ce modificări i s-au adus laptelui prin procesul de normalizare, pe eticheta ambalajului trebuie să se scrie în mod obligatoriu, compoziţia acestuia în substanţe nutritive (proteine, grăsime substanţa uscată).

 În caz contrar, se consideră că laptele este falsificat.

Reiese din cele prezentate că cel care se încumetă să falsifice laptele integral, nu are nici o şansă să scape nedescoperit! Prin urmare, vinde laptele pe care l-ai produs aşa cum l-ai recoltat de la vacă, fără nici un fel de adaos! 

Articol publicat în revista Ferma nr. 10 (65) – octombrie 2008