Au fost prezenţi peste 50 de agricultori, în special cultivatori de arbuşti fructiferi, mulţi aflaţi la început de drum, dar şi fermieri din Transilvania, cu toţii interesaţi de posibilitatea de a-şi diversifica activitatea agricolă sau de a începe o afacere în agricultură.

Fructele mici au căutare pe piaţa UE

Pentru început, am prezentat numeroase date statistice privind producţia de fructe mici în Uniunea Europeană şi cererea pentru astfel de fructe.
Agricultura europeană produce peste 1500 mii tone de fructe mici, în special căpşuni, coacăz negru, afine şi zmeur, aceste specii fiind şi fructele cu cea mai mare căutare pe piaţa europeană, din această categorie.

Cel mai mare producător de coacăze din Europa este Polonia, cu 275 mii tone, aproximativ 70% din producţia europeană de coacăze fiind concentrată în această ţară. Polonia deţine şi 61% din producţia europeană de zmeură.

În ultimii 20 de ani, cererea de fructe mici pe piaţa UE s-a dublat, cel mai mare importator de fructe mici fiind Germania. Astăzi, Europa Occidentală importă fructe de afin şi de coacăz inclusiv din America de Sud (Chile, Argentina).

Mica proprietate privată dezvoltă afaceri profitabile

Iniţial, cultura se poate instala pe suprafeţe mici de teren, începând de la 0,5 ha. În general, arbuştii fructiferi încep să fructifice din al doilea an de la plantare, astfel că investiţiile făcute se recuperează mult mai repede comparativ cu alte specii pomicole. Având în vedere fărâmiţarea terenului specifică proprietăţii private din România şi creşterea cererii de fructe mici de pe piaţa europeană, fermierii români ar putea acoperi această nişă de piaţă.

Principalele specii de arbuşti fructiferi de importanţă economică pentru România se împart în:
specii de interes major, a căror cerere este semnificativă pentru piaţă, aici incluzând coacăzul negru, zmeurul, afinul şi murul; respectiv specii de interes mai mic, având o cerere mai mică, dar care totuşi au cunoscut o dezvoltare în ultimii ani. În această categorie intră agrişul, alunul, cătina, smochinul, socul etc.

Verigi tehnologice importante

Pentru reuşita unei plantaţii de arbuşti fructiferi trebuie avute în vedere câteva aspecte importante: alegerea terenului să fie propice pentru înfiinţarea unei plantaţii; sursa de apă; procurarea unor plante de calitate din pepiniere autorizate; folosirea unor soiuri cu înalt potenţial de producţie; amplasarea plantaţiei într-o zonă unde există forţă de muncă pentru recoltare.

Pentru majoritatea speciilor de arbuşti fructiferi, principala barieră în răspândirea acestor culturi este necesarul mare de forţă de muncă manuală. Totuşi, România are marele avantaj că această forţă de muncă este mai ieftină comparativ cu celelalte ţări din Uniunea Europeană. După înfiinţarea plantaţiei, circa 60-75% din totalul cheltuielilor într-o plantaţie de arbuşti fructiferi se reflectă în costul cheltuielilor cu recoltarea.

Conferinţa pe tema arbuştilor fructiferi s-a încheiat cu o serie de întrebări, răspunsuri şi discuţii legate în special de condiţiile minime necesare pentru demararea unei astfel de afaceri.

A fost o bună oportunitate pentru fermierii care au înfiinţat plantaţii de arbuşti fructiferii să se cunoască între ei şi să schimbe impresii privind succesele şi gretăţile întâmpinate.

Echipa de ingineri de la Pepinierele Hida şi-a arătat disponibilitatea de a organiza o serie de simpozioane tematice, în mai multe locaţii din ţară, în care să prezinte informaţiile de bază privind înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de arbuşti fructiferi.

CULTURA ARBUŞTILOR FRUCTIFERI ÎN ROMÂNIA

Cultura căpşunului s-a dezvoltat destul de bine în ultimii 15 ani în România, ajungând de la o producţie de 5-6 mii de tone/an la peste 12 mii tone anual. În schimb, cultura arbuştilor fructiferi a stagnat până în 2010. Practic, producţia de fructe mici este nesemnificativă în România, aproape inexistentă.

Conform datelor FAO din 2010, România a avut o producţie de coacăz negru de 19 tone, adică 0,01% din producţia UE, iar cea de zmeur a fost de 31 tone, adică 0,02% din producţia europeană.

În ultimii doi ani cultura arbuştilor fructiferi s-a dezvoltat foarte mult în România, fiind susţinută de trei factori majori:

• Accesarea fondurilor europene a determinat un număr important de tineri să înfiinţeze plantaţii de arbuşti fructiferi şi de căpşun;
• Criza economică a făcut ca o parte din resursele financiare din industrie să migreze spre agricultură;
• Diversificarea cererii de pe piaţa europeană şi adoptarea unui stil de viaţă mai sănătos în ceea ce priveşte alimentaţia.