Definitivarea planului de cultură pentru acest an este o mare responsabilitate pentru fermier. Pe baza determinărilor din teren, acum ştim care sunt suprafeţele rămase în vegetaţie. Acolo unde unele suprafeţe semănate în toamnă cu rapiţă sau cu alte specii agricole trebuie să fie întoarse din cauze multiple (secetă, semănat în teren pregătit necorespunzător ori prea devreme sau prea târziu), planul de cultură trebuie refăcut. Introducerea altor specii, cât şi dimensionarea suprafeţelor la cele existente trebuie să respecte regulile privind rotaţia culturilor. În numerele anterioare ale revistei s-a insistat şi s-a motivat care sunt plantele bune premergătoare şi care sunt speciile ce nu pot fi introduse în rotaţie, cât şi aspectele negative pe care le produce monocultura. Fără a repeta aceste probleme, insist totuşi asupra extinderii suprafeţelor cu leguminoase (mazăre, fasole, soia, linte, bob, năut, lupin şi alte plante amelioratoare pentru sol).
Aceste probleme trebuiesc imediat rezolvate, deoarece modificările climatice pot determina devansarea tuturor lucrărilor agricole din această primăvară.

Ce specii semănăm mai întâi şi cât de timpuriu?

Speciile care au temperatura minimă de germinaţie între 1 şi 5oC trebuie să fie grabnic semănate. Rezistenţa acestor specii după răsărit este bună, până la -7…-8oC, dacă aceste temperaturi sunt de scurtă durată. Astfel de fenomene nu sunt o regulă, în unii ani pot să apară astfel de episoade cu temperaturi scăzute şi în cursul lunii martie.
În acest an, când umiditatea solului este deficitară pe mari areale din ţară, semănatul devreme reprezintă o soluţie pentru obţinerea unor recolte bune.
Pregătirea solului trebuie să fie efectuată prin treceri cât mai puţine, imediat ce solul nu mai aderă la roţile tractorului şi respectiv la brăzdarele semănătorilor. Ogoarele de toamnă trebuiesc mărunţite, afânate, nivelate, fără a fi lucrate cu grapele cu discuri, care provoacă mari pierderi de apă. În consecinţă, sunt recomandate cultivatoarele, cu cuţite sau gheare de afânare, acestea putând fi reglate la adâncimi de lucru de până la 20 cm. Pentru nivelarea terenului lucrat de cultivator se pot ataşa în agregat şi câmpuri de grape. În situaţii extreme, când arătura de toamnă iese bolovănoasă din iarnă, se recurge totuşi la lucrarea cu grapa cu discuri.
Momentul optim de semănat este atunci când la adâncimea de semănat, timp de 2-3 zile, se realizează temperatura minimă de germinaţie, specifică fiecărei specii. Cu temperatura minimă de 1-3oC se seamănă: grâul de primăvară, triticalele de primăvară, ovăzul, mazărea, macul, muştarul, iar cu temperatura minimă de 3-4oC este năutul, bobul, lintea, sfecla pentru zahăr, inul ş.a.
În condiţiile schimbărilor climatice care obligă agricultorii la o serie de modificări în structura soiurilor, respectiv hibrizilor, şi a perioadelor de semănat, dar şi a altor verigi din tehnologia curentă de cultivare, consider că este bine să ne orientăm pe cât posibil spre materialul genetic autohton, mai rezistent la condiţiile pedoclimatice din ţară.
Folosiţi la semănat numai sămânţă tratată cu produsele admise în ţară, prevăzute în CODEXUL PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR omologate pentru a fi utilizate în România.

Cum stimulăm formarea elementelor de productivitate la cereale?

Fertilizarea suplimentară a cerealelor de toamnă s-a efectuat deja pe mari suprafeţe, pe teren încă îngheţat. Prioritate s-a acordat culturilor cu densitate mai mică la ieşirea din iarnă, pentru a stimula înfrăţirea, cunoscut fiind faptul că fraţii formaţi devreme vor fi fertili şi vor participa la înfrăţirea productivă. Dozele de îngrăşăminte se stabilesc în funcţie de starea de vegetaţie a culturii, de soiul cultivat, tipul de sol, planta premergătoare şi, desigur, de dozele aplicate deja din toamnă. Tipul de îngrăşământ folosit este ales în funcţie de reacţia acestuia şi de pH-ul solului.
Nu uitaţi că o recoltă bună şi cu indici de panificaţie superiori depinde în bună măsură de această lucrare care influenţează conţinutul de proteină şi de gluten al boabelor, indicele de deformare şi cel de cădere, masa hectolitrică, MMB-ul ş.a.
Acum este momentul când se formează elementele de productivitate şi este nevoie să asigurăm hrană plantelor prin fertilizare.

Ce trebuie să faci pentru o erbicidare eficientă?

În luna martie, odată cu apariţia buruienilor în culturile de toamnă, trebuie efectuată lucrarea de combatere a acestora, deoarece pagubele produse de buruieni variază de la 10 la 20% din recoltă şi pot ajunge în cazuri extreme până la 70-80%. În prezent, această lucrare a fost mult cercetată şi numărul de erbicide comercializat este de câteva sute. Totodată, sunt puse la dispoziţia agricultorilor maşini de erbicidat performante, care asigură precizie în respectarea dozelor de aplicat dorite şi a tuturor cerinţelor tehnice pentru a obţine eficacitate maximă. Pentru aceasta, însă, trebuie ca fermierul să facă determinări în fiecarte parcelă, referitoare la compoziţia floristică şi, în funcţie de aceasta, să aleagă cel mai eficient erbicid şi să respecte momentul optim de aplicare, respectiv faza de vegetaţie a plantei cultivate şi stadiul buruienilor. Pe lângă cele menţionate, este obligatoriu să cunoaştem particularităţile legate de temperatura aerului la care efectul este deplin. Eficacitatea tuturor erbicidelor este condiţionată de respectarea momentului de aplicare, a dozelor, de calitatea apei şi de buna reglare a echipamentului folosit la erbicidare.
Alte lucrări din această perioadă sunt:
– în cazul apariţiei atacului de Zabrus tenebrioides, posibil să apară în monocultura de grâu, trebuiesc luate măsuri de combatere imediată. Multă atenţie trebuie acordată depistării din fază incipientă a unor boli (făinare, septorioză, fuzarioză) şi efectuarea imediată a tratamentelor, folosind numai substanţele admise şi în dozele specifice.
– în perioada 5-15 martie se plantează cartoful pentru culturile extratimpurii şi timpurii, pe nisipurile din Oltenia, iar între 10 şi 25 martie, în celelalte bazine specializate, pentru acelaşi scop al culturii. Campania de semănat la cartof poate fi devansată, dacă vremea permite.

CE BURUIENI-PROBLEMĂ COMBATEM?

În condiţiile din ţara noastră, cele mai frecvente sunt buruienile dicotiledonate, dintre care amintim: Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Capsela bursa pastoris, Cirsium arvensis, Thlapsi arvense, Centaurea cyanus, Atriplex sp., Chenopodium album, Rubus caesius, ş.a. Aceste buruieni sunt sensibile la erbicidele pe bază de 2,4 D. Dintre buruienile rezistente la erbicidele pe bază de 2,4 D frecvente în culturile de grâu sunt: Matricaria chamomilla şi inodora, Galium aparine, Papaver rhoeas, Agrostema githago, Sonchus sp.,Poligonum persicaria, Bifora radians, Stelaria media, Veronica sp. Aceste buruieni sunt combătute cu erbicide pe bază de clopiralid, clorsulfuron, fluroxipir, clorsulfuron, tribenuron-metil. Pentru combaterea buruienilor problemă precum Galium aparine şi Galeopsis tetrahit, sunt recomandate erbicide pe bază de fluroxipir asociat cu 2,4 D.
Dintre buruienile monocotiledonate frecvente în culturile din zonele colinare, dar nu numai, amintim: Apera spica venti şi Avena fatua, care se combat în principal cu erbicide pe bază de glifosat.

ŞTIAŢI CĂ…

• Sfecla pentru zahăr are o mare importanţă economică, fiind singura plantă care furnizează materia primă pentru producerea zahărului în climatul temperat continental, îndeosebi pentru ţările europene;
• Trestia de zahăr, originară din India şi Pachistan, s-a răspândit în regiunile calde tropicale şi subtropicale ale Globului şi a devenit principala sursă de obţinere a zahărului;
• Sfecla de zahăr asigură cea mai ridicată producţie de substanţă uscată la hectar, mai ales în zonele de silvostepă şi de pădure. În ţara noastră, în perioada 1934-1938, suprafaţa cultivată cu sfeclă pentru zahăr a fost de 25,6 mii hectare şi a crescut continuu, astfel că în 1985 se cultiva pe 275,5 mii hectare. După 1990, suprafaţa s-a diminuat continuu, astfel că cele 33 de fabrici de zahăr din România au dat faliment, funcţionând în prezent două-trei unităţi.
• România are condiţii favorabile pentru această cultură şi îşi poate asigura necesarul de zahăr, dar în condiţiile menţionate, în viitor vom consuma zahăr din trestie importat.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4/253 (ediţia 1-14 martie 2019)