Creşterea porcului în România, o industrie deficitară - Revista Ferma
6 minute de citit

Creşterea porcului în România, o industrie deficitară

industria porcului m Creşterea porcului în România, o industrie deficitară

Efectivul de procine, în continuă scădere

Deşi intervenţia statului s-a făcut simţită prin acordarea de subvenţii directe, urmărind îmbunătăţirea calităţii carcaselor, prin implementarea sistemului EUROP, cât şi pentru obţinerea de animale de prăsilă valoroase, totuşi aceste măsuri par să nu fi fost suficiente pentru a resuscita activitatea sectorului, numărul fermelor reducându-se de la an la an.

În prezent, în exploatarea industrială se mai află aproximativ 130 de mii de scroafe, faţă de un milion în anii ’90.

La capitolul producţie, avem 5,5 milioane de porci, din care 2 milioane sunt crecuţi în ferme profesionale/comerciale – fermele care produc pentru piaţă, în timp ce necesarul de consum este aproape dublu.

Nici la investiţii nu stăm prea bine

Poate părea paradoxal că producţia internă, fiind mult subdimensionată faţă de consum, întâmpină totuşi greutăţi în a se revigora şi dezvolta. Acest lucru pare să fie explicat prin faptul că mulţi fermieri şi-au ales ca strategie pe termen mediu subvenţia acordată de stat, în detrimentul investiţiilor în tehnologii moderne, pentru a-şi spori eficienţa.

La finele anului curent, sprijinul acordat de stat va înceta, pentru că trebuie să respectăm politicile de concurenţă loială la nivelul UE. Probabil acesta va fi momentul în care producţia de porc se va polariza în jurul unor proiecte de anvergură, ce vor avea ca strategie eficientizarea producţiei.

Tendinţa producătorilor mari şi medii este de a se integra, adică de a adăuga sectorului creşterii suinelor o fermă vegetală şi un abator, creând astfel o afacere independentă şi cu mai multe centre de profit.

Marii procesatori români nu deţin ferme proprii sau dacă deţin, proporţia materiei prime provenite din aceste ferme are o pondere redusă în economia afacerii.

Preţurile cresc nejustificat

Românii consumă preparate produse din carne de porc unguresc, polonez, olandez ori danez. Carnea românească se mai găseşte în măcelării şi în unele lanţuri de hipermarketuri care au contracte cu producătorii mari pentru carne proaspătă.

Preţurile la carnea de porc românească nu au ca bază de calcul costul de producţie, din nefericire. Ele sunt generate conjunctural, fiind direct influenţate de preţurile pentru carcasele din import. Preţurile cerealelor influenţează major costul de producţie, însă acest aspect nu se reflectă în costul final, adică în preţul de vânzare către consumator.

Astfel, numai în ultimii 5 ani, deşi preţul în viu, de la producător, a oscilat între aceleaşi limite, adică între 4 şi 6 lei/kg greutate vie, preţurile la galantar au suferit constant creşteri, de aici rezultând avantajul pentru procesatori/retaileri.

Una dintre gravele probleme ale industriei cărnii de porc este pesta porcină, consecinţa directă fiind apariţia unei bariere comerciale mascate. Campania de vaccinare împotriva pestei porcine se încheie anul acesta, iar la şase luni de la ultima vaccinare, în situaţia în care nu apare un nou focar de gripă porcină, autorităţile de la Bruxelles vor ridica restricţiile la export în cazul ţării noastre.

CINE ÎMPARTE PIAŢA ROMÂNEASCĂ A PORCULUI

Principalul jucător pe piaţa de profil este cel mai mare producător mondial – gigantul american Smithfield, care a achiziţionat vechiul Comtim, trecându-l printr-un amplu proces de modernizare şi retehnologizare.

Al doilea producător integrat (în sensul ciclului complet reproducţie – finisare) este grupul Marex, care dezvoltă un proiect 100% românesc.

Un proiect interesant este cel al Cooperativei Muntenia, care are ca principiu îngrăşarea purceilor în fermele membrilor cooperatişti şi sacrificarea ulterioară în abatorul cooperativei. Alături de aceşti producători mari, există un segment de ferme cu o capacitate medie de circa 30 de mii de porci, urmate de ferme din ce în ce mai mici şi gospodăriile populaţiei, în care numărul de porci se reduce constant.

De semnalat şi interesul investitorilor străini în sector, din ţări ca: Danemarca, Italia, Belgia.

Conform statisticilor, la nivelul anului 2009, în România există 52 de ferme care deţin şi reproducţie (exploatare industrială), totalizând un număr de 130.520 de scroafe.

Tabel ferme porcine


Din 2010, avem verde la export!

Veşti bune pentru producători români de carne de porc. România va putea începe, de la 1 ianuarie 2010, exporturile de carne proaspătă de porc şi de produse care conţin carne proaspătă de porc provenită din zonele libere de pestă porcină clasică, informează ANSVSA.

Comisia Europeană (CE) a decis miercuri, 4 noiembrie 2009, cu unanimitate de voturi, deblocarea exporturilor de carne, în cadrul reuninii Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală (SCFCAH), desfăşurată la Bruxelles.

CE a menţionat că, odată cu deblocarea exportului, vor avea loc mai multe inspecţii comunitare în România pentru a urmări în continuare evoluţia pestei porcine clasice după oprirea vaccinării, precum şi capacitatea unităţilor de procesare, cele aprobate, de a implementa sistemul lohn în condiţii de siguranţă şi de transparenţă.

România a solicitat CE ca începând cu 1 ianuarie 2010, unităţile de procesare a cărnii de porc, care prelucrează carne provenită din zonele europene oficial libere de pestă porcină clasică, să poată livra pe piaţa unică europeană produse purtând mărci româneşti, iar la sfârşitul lunii octombrie autorităţile române au trimis CE o solicitarea oficială în acest sens.

Discuţiile pe această temă au fost deschise în luna martie a acestui an, cu ocazia vizitei în România a Comisarului European pentru Sănătate, Adroulla Vassiliou.

 

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →