Cosmin Micu, cunoscutul fermier din localitatea Mănăştur, judeţul Arad, trage un puternic semnal de alarmă privind impactul „taxei pe stâlp” asupra investiţiilor din agricultură.
Deşi nu contestă obligaţiile fiscale în sine, acesta consideră aberant faptul că aproape orice element din fermă care depăşeşte 2.500 de lei este încadrat automat la mijloace fixe şi impozitat ca şi cum ar fi o construcţie în sensul clasic al cuvântului.
Aberaţiile legislative care descurajează investiţiile
Micu explică faptul că, în practică, taxarea nu are o logică economică, ci loveşte direct în fermierii care îşi modernizează exploataţiile. Un exemplu simplu ilustrează haosul legislativ. „Dacă mi-am acoperit invertoarele de la panourile fotovoltaice, am făcut o cuşcă şi am pus o climă, ce depăşeşte 2.500 de lei, intră în lista mijloacelor fixe şi se percepe taxa pe stâlp. Dacă am un decantor de hidrocarburi, la fel, plătesc impozit separat. De asemenea, pe cişmeaua de la fântână, plăteşti taxa pe stâlp. O grămadă de prostii!”, consideră arădeanul.
O baltă de irigaţii, impozitată de 100 de ori mai mult!
Cel mai relevant exemplu vine însă din zona irigaţiilor, acolo unde Cosmin Micu a investit masiv. Pentru amenajarea unui bazin colector pentru irigaţii de patru hectare, investiţia totală s-a ridicat la 5 milioane de lei, proiect autorizat ca lucrare de construcţie. Anterior, pentru această suprafaţă se plătea un impozit de 60 de lei pe hectar iar odată cu aplicarea taxei pe stâlp, lucrurile au explodat în mod nejustificat.
Citeşte şi:
Irigaţiile – asigurarea de secetă a lui Cosmin Micu
„Fiind încadrată ca şi construcţie, balta este impozitată acum cu 0,5% din valoarea investiţiei. Asta înseamnă 25.000 de lei, adică 6.250 de lei pe hectar – o creştere de peste 100 de ori. Şi atunci statul spune că încurajează dezvoltarea sistemelor de irigaţii? Cum, prin taxe şi noi impozite?”, se întreabă revoltat Cosmin Micu.
Totul intră la taxă: de la uscătorul de cereale până la indicatoarele de direcţie
Lista obiectivelor încadrate la taxa pe stâlp este extrem de lungă şi, în viziunea fermierului, lipsită de discernământ. Uscătorul de cereale, forajele de apă, drumurile şi platformele betonate, instalaţiile PSI, instalaţiile GPL, iluminatul incintei, staţiile de epurare, împrejmuirile, canalele, alimentările cu utilităţi, trotuarele, bazinele vidanjabile, fosele septice sau chiar indicatoarele amplasate în curte pentru orientare – toate acestea sunt considerate construcţii impozabile.
„Toate modernizările pe care le-au făcut fermierii, investiţii necesare, ajung să fie taxate suplimentar. În ţara asta, dacă ai ajuns să fii un antreprenor corect, statul îşi bate efectiv joc de tine”, spune Micu. Acesta atrage atenţia că fermierii care au investit sume importante sunt discriminaţi faţă de cei care lucrează fără autorizaţii sau cu infrastructură improvizată, generând o formă de concurenţă neloială creată chiar de stat.
Subvenţiile: bani esenţiali, dar tot mai greu de obţinut
La presiunea fiscală se adaugă şi dificultatea accesării subvenţiilor. Cosmin Micu afirmă că, pentru anul în curs, nu a primit niciun ban până acum. Mai grav este faptul că sistemul de plată al statului pune accent pe numărul de fermieri, nu pe suprafeţele exploatate sau pe importanţa economică a fiecărei ferme.
„România are aproximativ 14.000 de fermieri mari, care lucrează aproape 80% din suprafaţa agricolă şi care produc efectiv pentru piaţă. Cu toate acestea, aceştia sunt plătiţi la final, în vreme ce fermierii cu 1-2 hectare – în jur de 200.000 de persoane, sunt prioritizaţi. Ei nu produc pentru piaţă, nu plătesc taxe semnificative, dar sunt plătiţi primii. Când statul se laudă că a achitat 97% dintre plăţi, iar dintre cei rămaşi pe dinafară 1,9% reprezintă aproape 6 milioane de hectare, asta înseamnă că nu sunt luaţi în calcul adevăraţii fermieri”, argumentează administratorul şi proprietarul societăţii Procereal Agrosan.
Citeşte şi:
Cine și cum va plăti TAXA PE STÂLP!
Acesta atrage atenţia că, în contextul preţurilor foarte scăzute la cereale şi al pierderilor constante din ultimii ani, întârzierea subvenţiilor poate fi devastatoare. Fără acest sprijin, multe ferme riscă să nu supravieţuiască, avertizează tânărul inginer agronom.
