De regulă, numărul purceilor fătați îl depășește pe cel al sfârcurilor funcționale ale scroafei, ceea ce îngreunează accesul purceilor la colostrul/laptele necesar pentru creșterea și supraviețuirea acestora până la înțărcare.
În condițiile în care scroafele hiper-prolifice reprezintă baza actuală a producției cărnii de porc, devine tot mai clar că numărul purceilor fătați îl depășește pe cel al sfârcurilor funcționale disponibile, atât la nivel individual al scroafei lactante, cât și la cel al maternității sau grupei de fătare. Pe de altă parte, toate cercetările recente conduc la concluzia că accesul purceilor la colostru și lapte este esențial pentru creștere și pentru supraviețuirea până la înțărcare.
Lupta pentru supremația asupra sfârcurilor
Trebuie remarcat și faptul că purceii manifestă unul dintre cele mai complexe comportamente la supt între toate mamiferele.
- În primele ore de la naștere, scroafa va iniția mesaje vocale constante, transmițând purceilor disponibilitatea colostrului. Ca reacție, aceștia vor începe să-și aleagă sfârcul preferat prin tatonarea repetată a acestora, comportament ce se va încheia în maxim opt ore de la fătare. În tot acest interval, nou-născuții pot să testeze succesiv chiar și 6-7 sfârcuri, iar intensitatea maximă a luptei dintre ei pentru supremația asupra acestora are loc cam la 3 ore după fătare.
- În stadiul următor al lactației, purceii trec la un comportament de supt sincron, în reprize, perioada de adaptare încheindu-se după primele 12 ore de viață. De precizat că scroafa este cea care inițiază prin vocalizare reprizele de ejecție a laptelui, care sunt extrem de scurte – nu mai mult de 10-25 secunde – întrucât glanda mamară a acesteia nu este în măsură să stocheze decât volume reduse de colostru sau lapte.
Sincronizarea la supt
Majoritatea purceilor încep să sugă și să se stabilizeze permanent la același sfârc în primele 2-3 zile de viață. Procesul de sincronizare la supt și al fidelitații față de un mamelon anume se încheie cel mai târziu în cea de a 4-a zi de viață a purceilor. În acest interval se ajunge la o frecvență medie de 25 reprize de supt în 24 de ore, ritm care scade pe măsura înaintării în lactație, respectiv în vârstă.
Prolificitatea scroafei și producția de colostru
Trebuie făcută precizarea că prolificitatea scroafei nu este direct proporțională cu producția de colostru. În consecință fermierul trebuie să adopte strategii de echilibrare a numărului de sfârcuri funcționale cu cel al purceilor din cuib, dar și să înțeleagă modul în care aceștia își aleg sfârcul preferat, căruia îi vor rămâne fideli până la înțărcare.
Experimente ample au demonstrat că, pentru a acumula suficientă energie și imunoglobuline necesare supraviețuirii, fiecare purcel trebuie să consume minim 180 g colostru per kg corp. Acest aspect este cu atât mai important cu cât producția de colostru a scroafei nu este corelată nici cu numărul de purcei fătați și nici cu greutatea cuibului la fătare. În consecință, disponibilul de colostru scade de fapt cu 22 g pentru fiecare purcel suplimentar. Ca atare, cu cât numărul de purcei pe fătare crește, cu atât scade disponibilul individual de colostru, respectiv asigurarea unui volum minim necesar, întensificându-se implicit și competiția la supt.
Iată la ce trebuie să mai fiți atenți!
Însă, în situațiile în care numărul purceilor este mai mare decât cel al mameloanelor disponibile, întregul proces de alegere și stabilizare la supt poate să fie perturbat semnificativ din cauza luptelor dintre purcei. Ori, prelungirea în timp a acestui comportament se repercutează negativ asupra cantității de colostru consumat, crește nivelul de stres, al rănirilor și, implicit, al riscului îmbolnăvirii purceilor.
Scroafele doici rezolvă situația
În astfel de situații este necesară intervenția promptă a fermierului prin distribuirea purceilor supra-numerari la scroafe doici, care au fătat în aceeași zi, chiar dacă această manevră perturbă practic fidelitatea purceilor față de un anumit mamelon. Această strategie, chiar dacă e stresantă, va avea un impact pozitiv pe termen lung, atât asupra supraviețuirii, cât și a performanțelor productive și imunității animalelor. Toate aceste efecte pozitive s-au constatat atunci când adopția purceilor de către scroafe doici s-a realizat în cea de a doua zi de la fătare.
Mai mult decât atât, transferul purceilor supra-numerari la scroafe doici în următoarele 2 săptămâni de viață ar putea conduce la o îmbunătățire a socializării dintre purcei, cu implicații ulterioare în reducerea agresivității de după înțărcare și, evident, a nedoritului fenomen al mușcării cozilor și urechilor, ce se declanșează de multe ori în creșă și/sau finisare.
Beneficiile echilibrării numărului de purcei cu cel al mameloanelor
Pe de altă parte, echilibrarea numărului de purcei cu cel al mameloanelor funcționale disponibile are implicații majore și în cazul scroafelor tinere aflate la prima fătare, atât în privința funcționării uniforme a glandelor mamare, cât și a dezvoltării ulterioare a acestora.
Experiența practică din ferme a demonstrat că, pentru a asigura o producție ridicată și constantă de lapte la fătările ulterioare, scroafele primipare ar trebui să aibă același număr de purcei cu cel al sfârcurilor funcționale cel puțin în primele două zile ale primei lactații. Ca atare, loialitatea purceilor față de mamelonul preferat are implicații nu numai asupra bunăstării proprii, ci și a producției lactate a femelelor pe termen lung.
DE CE ESTE COLOSTRUL VITAL PENTRU PURCEI?
În mod particular, colostrul este crucial pentru purceii nou-născuți din mai multe motive.
- În primul rând, purceii se nasc cu rezerve corporale de energie limitate, stocate preponderent la nivelul ficatului, sub formă de glicogen.
- Mai mult decât atât, corpul acestora conține cantități infime de anticorpi și imunoglobuline la momentul nașterii, sursa principală a acestora regăsindu-se de fapt în colostru.
- Pe de altă parte, suprafața corporală a purceilor este foarte mare în raport cu rezervele de țesut adipos (grăsime), ceea ce îi face extrem de sensibili la hipotermie în primele zile de viață. Ca atare, suptul colostrului – dens din punct de vedere energetic – îi ajută pe purcei să-și mențină la un nivel constant temperatura corporală.
- În plus, acesta asigură fundamentul imunității pasive, esențială pentru dezvoltare și, mai ales, supraviețuirea ulterioară nașterii.
- Același colostru conține însă și factori de creștere care ajută la maturizarea epiteliului intestinal și, implicit, la blocarea absorbției de bacterii și toxine periculoase. De altfel, pe toată durata suptului, purceii dobândesc nutrienți esențiali pentru consolidarea statusului imunitar, a florei intestinale utile și a unei rezistențe crescute la boli pentru restul vieții.
