Ștefan Gheorghiță: „pentru a fi pe ZERO, ar trebui să fac producții de 7,2 t/ha grâu, 4,1 t/ha rapiță, 9 t/ha porumb și 3,6/ha floarea-soarelui!”

PLOUĂ-N MAI, MÂNCĂM MĂLAI!

„Plouă-n mai, mâncăm mălai!”, spune un străvechi proverb țărănesc. Din păcate în multe ferme, îndosebi în cele unde nu se poate asigura apa, situația e … uscată rău!

„În satul meu, la ferma, în Bărăgan, a plouat 2 l/mp în 29 mai. Doar atât toată luna. Grâul la neirigat a pierdut cel puțin 2-3 tone/ha din potențial”, a postat pe o rețea de socializare Nina Gheorghiță, convinsă fiind că la irigat va face producție, dar nu cu costuri mici!

„Din 2020 am trecut la irigat, dar nu reușim să depășim media randamentelor din perioada 2010-2020.

Din experiență pot spune că dacă în lunile aprilie-iulie aveam 200 mm apă, puteam spera la o producție medie între 8-10 tone/ha porumb, (…) de 7 tone la grâu și 3,5 tone la floarea-soarelui.

Acum ne luptam pentru aceste producții, dar suportând și costul investițiilor în irigații”, precizează agricultoarea.

LUCRĂRILE SOLULUI, ÎN SISTEM MINIMUM-TILL

Nina Gheorghiță lucrează împreună cu soțul, Ștefan, (ambii agronomi cu expertiză și experiență în agricultură) o suprafață de 642 ha de teren, din care 560 amenajate la irigat.

În acest sezon, în ferma lor din Roșiori, județul Brăila, structura de culturi este următoarea: semănături de toamnă (rapiță și grâu) – pe aproape jumătate din teren; prășitoare de primăvară: porumb, soia și floarea-soarelui, în principal, dar și suprafețe mai mici cultivate cu lucernă, muștar, mazăre, fasole și orzoaică primăvară.

Lucrările solului sunt realizate în sistem minimum-till (cu Tiger) și apoi semănat direct cu mașinile: Horsch Pronto (pentru grâu) și Vaderstad Tempo T8 (pentru rapiță și culturi prășitoare). Fertilizarea de bază se realizează cu DAP și apoi uree la prășitoare, sulfat amoniu plus azotat la rapiță și azotat la grâu.

„IEȘIREA PE ZERO!”

De câțiva ani, de secetă pedologică, vremea alergatului după recolte record, a cam apus! Investiția în hectarul cultivat este din ce în ce mai mare, în timp ce prețurile de vânzare a producției nu sunt nici pe departe cele mulțumitoare.

Pentru mulți fermieri, este o mare realizare să iasă pe zero, din punct de vedere financiar!

UN CALCUL ÎNGRIJORĂTOR

Într-o analiză elaborată a costurilor în ferma sa (publicată în Revista Fermierului), Ștefan Gheorghiță susține că (după estimările sale și raportat la cheltuielile anticipate) „eu prevăd o cheltuială contabilă (cu toate cheltuielile directe, indirecte, arendă, financiare și amortisment incluse) de circa 6.300 lei/ha la grâu, 7.400 lei/ha la rapiță, 8.000 lei/ha la porumb și 6.300 lei/ha la floarea-soarelui, toate valorile fiind rotunjite la nivel de zeci de lei.”

Dacă scădem valoarea subvențiilor standard, adică subvenția pe suprafață, eco-schema și subvenția pe motorină (nu vorbesc de diverse angajamente de agro-mediu), adică un total de circa 900 lei pe ha, iar valoarea rămasă o împărțim la prețurile estimative care se pot obține (sau le imaginăm acum) la poarta fermelor pentru recolta viitoare, adică o medie de 830 lei/tona de grâu ca o medie între panificație și furaj, apoi circa 1.800 lei/tonă la rapiță, 800 lei/tona de porumb (dar cred că sunt optimist) și 1.500 lei/tona de floarea-soarelui, ar trebui pentru a fi pe zero să facem producții de circa 7.200 kg/ha grâu, vreo 4.100 kg/ha rapiță, circa 9.000 kg/ha porumb și aproximativ 3.600 kg/ha floarea-soarelui!

Și mă repet, asta după ce am scăzut subvențiile!