Care sunt acestea şi cum le aplici?

1. Masa verde de calitate de pe păşune reprezintă cel mai complet şi mai ieftin furaj (raportat la UN – unitate nutritivă şi kg PB – proteină brută), cu efecte productive favorabile asupra ovinelor şi caprinelor, care se reflectă în performanţe economice superioare.
2. Durata păşunatului trebuie extinsă la maximum posibil, prin exploatarea corectă a pajiştilor şi cultivarea unor plante furajere de conveier, care să prelungească perioada de păşunat toamna târziu spre iarnă şi primăvara devreme. Această constatare impune respectarea strictă a înălţimii optime a covorului vegetal, care se situează între 8 şi 10 cm.
3. Conversia principiilor nutritivi din masa verde în produse specifice (lână, lapte, carne, etc.) se realizează cu un randament foarte ridicat.
4. Digestibilitatea materiei organice conţinută în iarbă, de pe pajişti naturale şi cultivate, este maximă (80-85%) la începutul creşterii, apoi diminuă lent până la apariţia spicului la graminee sau a bobocilor la leguminoase şi mai rapid, până la înflorirea deplină, când ajunge doar la 55%. Digestibilitatea este mai ridicată la frunze decât la tulpină. Masa verde de pe miriştile înverzite de orz, ovăz, grâu are, de asemenea, o digestibilitate ridicată (80%). Dintre plantele furajere preferate de ovine şi folosite în amestecuri , Lolium şi Trifolium repens sunt mai digestibile decât Dactylis glomerata şi Festuca pratensis.
5. Oile preferă plante mai subţiri (cu grosisment mic), scurte (8-9 cm), suculente şi cu conţinut mai ridicat de proteină. În consecinţă, leguminoasele sunt ingerate voluntar în cantităţi mai mari faţă de graminee, diferenţele de ingestie crescând pe măsură ce plantele se maturizează.
6. Pajiştile naturale înţelenite sunt mult mai rezistente la călcat pe timp ploios decât cele cultivate.
7. Pajiştile cultivate pentru ovine vor avea o structură diversificată de plante furajere, întrucât ovinele au preferinţe selective la introducerea pe parcelă, după care consumă aproape toate plantele. Această structură diversificată măreşte şansele de asigurare a principiilor nutritivi necesari ovinelor numai din consumul de iarbă.
8. Proporţia de leguminoase din amestecul de ierburi nu trebuie să depăşească 40% la adulte şi 50% la tineretul ovin, pentru a preveni meteorizaţiile (timpanismul), risipa de PB (peste necesar este transformată în amoniac, evacuat afară prin eructaţie) şi pentru a putea păşuna oile şi pe timp umed.
9. Păşunile cu peste 50% leguminoase prezintă risc de provocare a timpanismului, care evoluează proporţional cu creşterea procentului de participare a leguminoaselor.
10. Încărcătură optimă. Exploatarea eficientă a pajiştilor cu ovinele este strâns legată de realizarea unei încărcături optime (număr de ovine pe hectarul de păşune/an) pe suprafaţa de pajişte destinată ovinelor.

foto: canva.com

Află de AICI care este încărcătura optimă/hectar/an!

ŞTIAŢI CĂ…
• Produsele provenite de la ovinele hrănite cu masă verde de pe pajişti naturale sunt de calitate superioară datorită numărului mare de specii de plante comestibile, cu un spectru larg de minerale, vitamine, biostimulenţi etc.
• Păşunatul ovinelor pe pajişti naturale sau semănate (temporare) reprezintă metoda de furajare ale cărei costuri de producţie sunt de două ori mai mici decât în cazul furajelor însilozate sau al fânului.
Pe baza acestor argumente, oierii tradiţionali doresc să scoată cât mai repede oile la păşune, pentru că păşunatul reprezintă metoda de furajare care necesită cele mai mici investiţii.

BOLILE OVINELOR LA PĂŞUNAT
Menţinerea stării de sănătate a ovinelor este garanţia obţinerii unor producţii superioare şi a unui tineret de înlocuire de bună calitate. Odată cu ieşirea oilor la păşune, riscul de apariţie a unor boli în efective creşte. Click AICI şi află ce maladii pot afecta ovinele la începutul păşunatului şi cum să le previi!

un articol de
IOAN PĂDEANU
SCDCOC Caransebeş
ADER 16.2.2.