Cantitatea şi calamitatea dictează preţul
Ca urmare a secetei şi a îngheţului, dar şi a bolilor instalate prea
devreme în culturi, deşi suprafeţele cultivate cu plante de căpşun au
crescut, estimăm o producţie ceva mai mică decât în 2008, dar şi un
preţ de valorificare mai mare.
Preţul căpşunilor proveniţi din Turcia a scăzut până la 6-7 lei, în
funcţie de zonă şi în condiţiile în care românii s-au reorientat spre
fructele gustoase, aromate, autohtone. Din fericire, cumpărătorii pot
fi mai greu păcăliţi în ceea ce priveşte provenienţa căpşunilor, decât
în cazul altor fructe.
Căpşunii din România, aduşi din solarii, se valorifică în prezent la
preţuri de 12 şi 20 lei. Ne aşteptăm ca preţul fructelor recoltate din
câmp liber să fie în jur de 5-8 lei, în funcţie de zonă. Ca în fiecare
an, şi în 2009 se va manifesta o cădere de preţ, timp de de trei-patru
zile, datorită vârfului de recoltare a soiului Premial din zona Satu
Mare, soi care, din cauza fermităţii mai slabe şi a recoltării direct
în lădiţe, ajunge uneori la cumpărători sub formă de „terci de
căpşuni”.
Piaţa, mai mult pentru intermediari
Valorificarea recoltelor reprezintă una dintre problemele semnalate cel mai frecvent de cultivatorii români de căpşun, care participă la simpozioanele organizate pentru acest sector.
Piaţa de legume şi de fructe din România, spre deosebire de celelalte din Europa, funcţionează paradoxal: deşi a fost gândită pentru ţărani, tocmai aceştia pătrund cel mai greu în pieţele agroalimentare, rareori având acces la o masă. Prin urmare, producătorul este obligat să-şi vândă marfa unui intermediar, care o comercializează mai departe, dar la dublu preţ. Iată o problemă, căreia nu i-a găsit nimeni rezolvarea, până acum.
Valorificarea în industrie – ultima alegere
Mulţi dintre fermierii care au înfiinţat recent plantaţii de căpşuni ne-au întrebat depre posibilitatea valorificării producţiei pentru industrializare. Sfatul nostru este că această soluţie trebuie să fie, deocamdată, ultima alegere a fermierului român. În primul rând, producţia de căpşuni din România abia depăşeşte un kilogram de fructe/locuitor, iar preţurile oferite de industrie se situează undeva la 30-35 la sută din preţul fructelor proaspete.
CUM RECOLTĂM EFICIENT?
Atunci când ne pregătim pentru recoltare, trebuie să gândim eficienţa şi rentabiliatea activităţii noastre şi să ne asigurăm că toate operaţiunile, de la recoltare, ambalare şi până la comercializarea produsului se desfăşoară aşa cum trebuie.
• Forţa de muncă necesară. La o producţie de 20 tone/hectar, un muncitor poate recolta, în funcţie de îndemânare, 7-10 kg/oră. Perioada de recoltare este de aproximativ 5-6 săptămâni, în funcţie de soiurile pe care le avem în producţie. La început, producţia/plantă este de 30-40 g. În a doua şi în a treia săptămână, aceasta creşte la 100-150 g/plantă, în funcţie de soi, iar în săptămânile 5-6, cantitatea de fructe recoltabile scade din nou, ajungând la 50-80 g/plantă. Dacă avem un singur soi în cultură, perioada de recoltare va fi mai scurtă.
Se poate astfel stabili cu aproximaţie un necesar de 8-9 culegători/ha, la începutul şi la sfârşitul perioadei de recoltare, şi o suplimentare a numărului de muncitori cu cinci culegători, în toiul recoltării.
• Ambalajele. Până în prezent, în majoritatea plantaţiilor, la recoltare se foloseau lădiţe pentru fructe de 4-5 kg. Ambalajele de acest tip presupun o serie de inconveniente în comercializarea căpşunilor destinaţi consumului în stare proaspătă: fructele se lovesc şi se strivesc din cauza greutăţii; sensibilitatea la transport este mult mai ridicată; aspectul comercial este scăzut; pre-răcirea se face mai greu; favorizează dezvoltarea putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) şi a altor micoze specifice; comercializarea este dificilă.
Pentru recoltare, recomandăm caserole de plastic de 500 g, pentru producţia din câmp, şi de 250 g, pentru producţia din spaţii protejate. Aceste caserole permit recoltarea direct din câmp, pe două sau pe trei categorii.
• Păstrarea şi transportul. În cazul valorificării zilnice a recoltei, fructele de căpşun se pot păstra în încăperi răcoroase timp de 24 de ore, apoi se pot transporta cu un camion obişnuit, care trebuie să fie acoperit.
Se evită expunerea fructelor la soare.
Dacă producţia nu se poate valorifica imediat, se recurge la pre-răcirea căpşunilor la o temperatură de până la 7-8oC, în camere frigorifice, iar transportul (mai ales pe distanţe mari) se asigură cu un camion frigorific. În acest fel, producţia se poate menţine la parametrii comerciali timp de două-trei zile.
Atunci când nu există garanţii că în acest interval marfa se poate valorifica, căpşunile se refrigerează la temperatura de 1-4oC, în celule frigorifice. Acest lucru va permite ca producţia de căpşuni să fie valorificată în condiţii optime, timp de 6-7 zile.
MĂSURI DE PRECAUŢIE
Pentru a valorifica producţia pe piaţă, este indicat să ne luăm din timp câteva măsuri de precauţie.
• În primul rând trebuie avut în vedere faptul că exigenţa cumpărătorilor a crescut mult în ultimii ani. Nu putem veni pe piaţă cu fructe strivite, murdare, supracoapte sau atacate de putregai. Dacă în urmă cu zece ani preţul era principalul considerent în alegerea produsului, acum lucrurile s-au schimbat. În pieţele din Cluj, anul trecut, diferenţa între fructele de calitate şi cele recoltate necorespunzător a fost aproape dublă.
• Pentru a avea fructe de calitate, trebuie să le recoltăm direct în caserole de plastic, preferabil de 500 g sau, uneori, de 1000 g, atunci când valorificarea se face imediat.
Fructele nu se recoltează la orele amiezii şi se transportă imediat din câmp în magazii răcoroase, dacă nu există mijloace moderne de pre-răcire.
• Sortarea pe categorii se face direct în câmp. Dacă recoltăm fructele mici şi pe cele stricate sau lovite împreună cu fructele mari este imposibil să obţinem un preţ bun la piaţă.
• Pentru a preveni putregaiul cenuşiu, se fac unul sau două tratamente înainte de coacerea fructelor. Unii fermieri încearcă să intervină în plantaţie atunci când constată că fructele încep să putrezească. Este prea târziu, deoarece se fac cheltuieli cu eficienţă minimă. Apoi, în loc de căpşuni, se oferă copiilor o porţie de „otravă”, ceea ce va atrage după sine controalele inspecţiilor sanitare, care vor evalua nivelul reziduurilor.
• O altă sugestie este instruirea culegătorilor. Este bine ca la fiecare grup de 25-30 de culegători să avem cel puţin doi controlori. Unul va avea grijă ca toţi căpşunii ajunşi la maturitatea de recoltare să fie culeşi, deoarece fructele rămase pot reprezenta un focar de infecţie pentru fructele rămase pe plantă. Un alt angajat va controla calitatea recoltării. Dacă fructele nu sunt culese corect, fiind vătămate, calitatea acestora se depreciază în câteva ore de la recoltare.
ASOCIAŢIA CULTIVATORILOR DE CĂPŞUNI
În acest an, s-a înfiinţat Asociaţia Cultivatorilor de Căpşuni din România, cu sediul în localitatea Hida, judeţul Sălaj. Scopul principal al asociaţiei este să-i aducă la un loc pe toţi cultivatorii de căpşuni, care să acţioneze împreună, pentru a găsi cele mai potrivite canale de distribuţie a fructelor, astfel încât producătorii să ofere consumatorilor căpşuni de calitate, care să le respecte exigenţele, fără intermediari.
