Aflat în apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane – Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa, acest ciudat edificiu al Ţării Haţegului a fost obiectul multor controverse iscate între diferiţi oameni de ştiinţă, dornici de a-i stabili originea.
Unii au considerat că la început biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci. Alţii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte. Nicolae Iorga plasează construirea monumentului în secolul al XVI-lea, iar istoricul de artă Vătăşeanu, în ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
Cert este că biserica se află pe temelii romane. Hramul este sfâântul prooroc Ieremia, sfâânt al Vechiului Testament şi al evreilor.
S-au făcut numeroase investigaţii. Dar monumentul continuă să-şi păstreze cu îndărătnicie taina. Se presupune că biserica veche din Densuş a suferit mari modificari de-a lungul timpului şi mai ales la sfârsitul secolului al XIII-lea. Construită din bolovani de râu, cărămidă cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc., luate din Ulpia Traiana, biserica din Densuş are un aspect straniu, stârnind totodată admiraţie şi uimire.
În semi întunericul care stăpâneşte interiorul acestei masive construcţii, se disting cu greu fragmente de pictură rămase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale pereţilor naosului ca şi de pe altar, aparţin unui zugrav anonim. Semnătura cu care acesta şi-a pecetluit opera se poate vedea şi azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vădesc realele calităţi artistice ale meşterului.
Particularităţile operei zugravului ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, realizată în secolul al XIV-lea. Asemănarea duce la presupunerea că acest meşter ar fi fost un reprezentant al artei din Ţara Românească în Transilvania.
La Densuş e o biserică „… bizară, făcută din marmuri şi coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susţin îngusta turlă e o stelă romană purtând numele lui Longinus. E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici… face impresia unei opere divine furată de genii nocturne” (George Călinescu).
Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007