Din cauza secetei de anul acesta, pentru a-şi potoli setea, păsările s-au orientat spre cultura de pepeni. Fructele înciocate se strică şi nu mai pot fi valorificate pe piaţă. Aşadar, în unele condiţii ciorile pot dăuna culturilor agricole.
Cioara de semănături
Cea mai comună specie (în câmpie şi silvostepă) este cioara de semănături (Corvus frugillegus L.). Mărimea adulţilor este cea a unui porumbel, penajul are culoare neagră cu reflexe violet-vineţii. Ciocul este lung şi negru.
Oul este de culoare cenuşiu-verzuie, de 34-43 mm lungime şi 25-29 mm lăţime. Păsările clocesc o dată pe an. Deşi este o specie migratoare, coloniile din ţara noastră rămân în habitatele în care s-au instalat.
În toate anotimpurile stau în cârduri, fiind în căutare de hrană. Împerecherea începe primăvara devreme, în luna martie, cuibărind în colonii, în grupuri de arbori bătrâni, liziere de păduri sau parcuri. Studii recente au demonstrat că fiecare pereche de ciori îşi păstrează acelaşi cuib, an de an, pe care îl repară.
O femelă depunde între 4 şi 6 ouă, incubaţia durează 17-20 zile. Numai femela cloceşte ouăle. Puii încep să se mişte după 2-3 zile, iar la 10 zile sunt lăsaţi singuri în cuib. După 30-32 de zile sunt capabili să zboare. Maturitatea de reproducere survine după un 1-3 ani.
Regimul de hrană al ciorilor
Ciorile sunt omnivore: consumă atât seminţele plantelor cultivate şi spontane, fructe, tuberculi, cât şi insecte, melci sau şoareci. Aşadar, această specie este facultativ dăunătoare pentru culturile agricole, ea fiind folositoare prin consumul larvelor şi insectelor în primăvară: ploşniţe, cărăbuşei, lăcuste, gândaci pocnitori, melci, şoareci, iar pe parcursul verii: larve de cărăbuşei, omizile dăunătoare ale diverselor specii de fluturi, precum şi şoareci, toamna. Iarna, consumă şoarecii din lucerniere sau chiar din lanurile de grâu.
În verile secetoase, gradul de dăunare creşte
Dacă nivelul populaţiilor este ridicat, atunci ciorile devin dăunătoare pentru agricultură. Primăvara pot produce pagube la porumb prin consumul boabelor în curs de germinare; vara distrug boabele de porumb în faza de maturitate în lapte; toamna ciugulesc boabele de porumb din ştiuleţi, iar iarna pot consuma boabele de porumb de pe ştiuleţii depozitaţi în pătule. Am dat exemplul porumbului, deoarece este planta cu cea mai mare pondere în ţara noastră.
Pagube mari produc şi în livezi, mai ales la cireşe şi vişine, la viţa de vie sau în legumicultură, unde atacă cu precădere bostănoasele, aşa cum s-a întâmplat anul acesta. În judeţele din sudul ţării, unde se înregistrează o populaţie ridicată de ciori, pierderile la porumb pot ajunge la 10%, fapt deloc de neglijat.
De asemenea, în zonele cu perdele forestiere, populaţiile de ciori găsesc condiţii bune de cuibărire şi pot ataca semănăturile de porumb sau culturile de cucurbitacee (pepeni verzi). Atacurile sunt mai frecvente primăvara devreme sau în perioadele secetoase din vară.
Cioara cenuşie
Spre deosebire de cioara de semănătură, cioara cenuşie (Corvus corone sardonius) are capul, guşa, remigele aripilor şi rectricele cozii de culoare neagră, iar restul corpului e cenuşiu. Este o specie longevivă (20-30 ani). Indivizii sunt mai puţin sociali; cu toate acestea primăvara trăiesc în perechi, vara în familii cu puii, iar iarna se strâng în stoluri – nu foarte mari. Specia produce pagube culturilor agricole la fel ca şi cioara de semănătură, dar şi fondului cinegetic, hrănindu-se cu ouă şi pui de fazani, potârnichi, prepeliţe, nagâţ, gâşte şi raţe sălbatice sau lişite, dar şi cu pui mici de iepure şi exemplare adulte rănite.
Georgescu Emil
INCDA Fundulea
Metode de combatere
Eliminarea dăunătorului vizează păstrarea populaţiilor la un anumit nivel la care nu mai dăunează culturilor agricole sau fondului cinegetic. Cel mai frecvent se practică vânătoarea, permisă – conform Directivei UE “Păsări” – între 1 august şi 31 ianuarie pentru cioara de semănături şi între 1 iunie şi 31 martie pentru cioara cenuşie, cu alice de 2,5-3,0 mm.
Există şi dispozitive pentru alungat păsări, care emit zgomote asemănătoare împuşcăturii, pentru a le speria. Pe suprafeţe mici se pot amplasa sperietori de ciori (momâi), dar eficienţa lor este destul de redusă.
