Cunoscută pentru climatul său mediteraneean, care oferă un sezon lung de vegetație, această regiune din sudul Spaniei a devenit un important centru pentru producţia agricolă, inclusiv pentru culturile de avocado şi alte fructe exotice.

Cinci zile petrecute pe Costa del Sol şi o mulţime de experienţe inedite, cu vizite prin ferme şi unităţi de producţie ultramoderne, mi-au format o imagine cât se poate de clară asupra a ceea ce înseamnă astăzi agricultura spaniolă, în special zona de coastă a Mediteranei dintre Málaga şi Almería. Un demers jurnalistic susţinut de către companiile KRONE, AGREENA şi MEWI, cu sprijinul cărora am putut participa la acest tur organizat de Asociación de Periodistas Agroalimentarios de España (APAE), sub egida Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor de Agricultură (IFAJ)!

„Marea de plastic” din Almería

Sudul Spaniei este mai mult decât o destinaţie turistică de top, cu ale sale plaje însorite şi gastronomie recunoscută la nivel mondial! Este locul unde se află cea mai mare concentraţie de sere din lume – peste 33.000 de hectare numai în Almería! Localnicii îi spun „Marea de plastic”, dar nu vă lăsaţi induşi în eroare, aproape totul se reciclează aici. Nu mai puţin de 14.000 de producători sunt înregistraţi ca şi cultivatori de legume şi fructe în spaţii protejate în această zonă de interes economic major. Suprafaţa medie a exploataţiilor este undeva în jurul a 2,5 hectare, în mare parte ferme de familie, care îşi valorifică producţia prin intermediul cooperativelor din care fac parte sau prin licitaţii directe. Nu prea există intermediari iar circa 70% din recoltă are ca destinaţie pieţele externe!

Spania nu mai este demult doar un ţinut al citricelor

Datorită condiţiilor de sol şi de climă favorabile, agricultura este o activitate economică sustenabilă şi profitabilă pe tot parcursul anului. Dar Spania nu mai este demult doar un ţinut al portocalelor şi lămâilor. Avansul tehnologic le-a permis fermierilor spanioli să cultive o gamă mult mai variată de produse, inclusiv culturi exotice, pentru a răspunde nevoilor de consum şi pentru a-şi diversifica veniturile. Avocado, mango, papaya, kiwi sunt printre cele mai cunoscute. Ar mai fi şi altele, cu nume dintre cele mai ciudate, precum chirimoya, guanabana, lychee, fructul dragonului, carambola (fructul stelat). Avocado este însă de departe cea mai populară dintre aceste culturi exotice (există aproximativ 10.000 de hectare în toată Andaluzia), iar românii ştiu foarte bine acest lucru pentru că o cantitate importantă ajunge a fi comercializată în supermarketurile de la noi.

25 tone de mango la hectar

Printre obiectivele vizitate s-a numărat şi ‘La Gitanilla’, o fermă certificată ecologic din Lagos, inima regiunii administrative Axarquía, situată la est de Málaga, unde pe o suprafaţă de 10 hectare se cultivă în special avocado şi mango, precum şi o varietate de portocale şi lămâi pitice, cunoscute şi sub denumirea de kumquat. Am nimerit chiar în sezonul de recoltare a fructelor de avocado. În funcţie de soi, producţia poate varia între 10 şi 15 tone pe hectar. Gestionarea resurselor de apă este însă o mare provocare, în condiţiile în care pentru irigarea unui hectar de avocado este nevoie de circa 6.000 mc de apă. Din această cauză, unii producători tind să se orienteze spre cultura de mango, care este mult mai puţin pretenţioasă din acest punct de vedere (în jur de 3.000 mc de apă la hectar), iar producţia poate ajunge la 25 t/ha.

Cafeaua de regulă este cultivată în regiunile înalte de la tropice, însă am observat că s-a adaptat foarte bine şi la climatul din zona aceasta. IÑAKI HORMAZA, Cercetător în cadrul IHSM

Soiuri de avocado tolerante la secetă

Extinderea perioadei de cultivare a soiurilor de avocado în Spania, dincolo de intervalul noiembrie-aprilie, prin ameliorarea de noi varietăţi, este obiectivul cercetătorilor de la Institutul Experimental pentru Plante Subtropicale şi Horticultură Mediteraneană (IHSM) „La Mayora” din Algarrobo. „Scopul nostru este de a diversifica producţia de avocado, astfel încât consumatorul să se poată bucura de diferite arome şi texturi, pe lângă cea mai consumată varietate din Europa – Hass. Am reuşit deja secvenţionarea genomică pentru câteva soiuri de avocado şi în curând s-ar putea să aducem pe piaţă soiuri care sunt mai tolerante la secetă”, ne spunea Iñaki Hormaza, cercetător în cadrul IHSM.

Cafeaua de Málaga

O curiozitate aparte pentru grupul de jurnalişti alături de care am avut plăcerea de a călători la început de martie în sudul Spaniei a fost şi plantaţia de cafea pe care cercetătorii iberici au înfiinţat-o în urmă cu doi ani. Arbuştii au fost aduşi tocmai din Columbia şi sunt crescuţi sub plasă de umbrire pentru a fi protejaţi de arsurile solare. „Aici, temperatura poate ajunge vara foarte uşor la 35 grade Celsius, iar din mai şi până în octombrie aproape că nu există nori pe cer”, ne-a explicat Iñaki. Singurul loc din Europa unde poţi găsi plantaţii de cafea în câmp deschis sunt Insulele Canare, care aparţin tot de Spania.

Control biologic de conservare

Nu am înţeles niciodată cum de se găsesc atâtea produse ecologice din Spania în supermarketurile de la noi. Dar între timp am aflat care este secretul… Prin intermediul unor practici de management integrat al dăunătorilor, fermierii spanioli au redus major cantitatea de substanţe chimice aplicată în culturile de seră, ceea ce a favorizat conversia la agricultura organică. Spre exemplu, compania Agrobío produce bondari polenizatori şi insecte benefice pentru controlul biologic al dăunătorilor. Şi nu doar pentru cultivatorii din Peninsula Iberică, ci şi pentru alte regiuni ale lumii, mult mai îndepărtate. Cosmin Iancu, fermierul care „a ţinut” coperta revistei noastre nu demult, este unul dintre clienţii Agrobío, iar rezultatele sunt fantastice, după cum ne-a declarat chiar el.

Mai nou, în Spania se vorbeşte de „control biologic de conservare”, concept care presupune folosirea plantelor indigene în exteriorul şi interiorul spaţiilor protejate pentru a creşte numărul de insecte prădătoare. O abordare holistică şi sustenabilă pentru gestionarea populaţiilor de dăunători!

Cea mai mare cooperativă din lume!

Şi mai menţionez ceva: toţi producătorii sunt organizaţi sub o formă sau alta de asociere. Am avut chiar şansa de a vizita cea mai mare cooperativă agricolă din lume! Îi spune DCOOP şi este o cooperativă de gradul 2, ceea ce înseamnă că este de fapt o uniune de cooperative. Sub umbrela sa operează nu mai puţin de 75.000 de producători, în special cultivatori de măslini. Această super-cooperativă produce anual în jur de 200.000 litri de ulei de măsline, echivalentul a 7% din producţia mondială, mai mult decât întreaga producţie a Greciei şi a Turciei! De asemenea, prin intermediul membrilor săi, DCOOP controlează o suprafaţă de 40.000 de hectare de podgorii în întreaga Spanie.

CE AU EI ŞI NU AVEM NOI?

Dacă ar fi să trag o concluzie acum, după aproape o săptămână petrecută în Andaluzia, oricât de patriot aş fi, trebuie să recunosc că Spania, şi în special această regiune, se află la ani distanţă în faţa noastră. Evident, e greu să compari mere cu pere, cum ne place nouă românilor să spunem, când acolo se practică un alt tip de agricultură, însă din punct de vedere al organizării, al resurselor alocate şi al respectului pentru consumator am avea foarte multe de învăţat de la ei. E absolut fascinant să vezi cum un loc atât de arid poate susţine o agricultură atât de performantă.