Iulia Blagu: „Când simți că muncești în van, e de luat în calcul să rămâi doar cu terenul din proprietate”.
Creșterea costurilor, prețurile mici de vânzare, forța de muncă și finanțarea tot mai dificilă determină fermierii să ia în calcul renunțarea la terenul arendat. E o măsură extremă! Iulia Blagu, în ferma căreia peste 90% din suprafața administrată este luată în arendă, speră să nu fie nevoită vreodată să păstreze doar suprafețele din proprietate.
LUCREAZĂ TERENURI ÎN 7 COMUNE IALOMIȚENE
Ferma pe care o administrează Iulia Blagu în Ialomița este fostul Agromec Gârbovi, o exploatație bazată în proporție de peste 90% pe teren arendat. Fermiera lucrează terenuri în 7 comune ialomițene.
Ferma principală a familiei se află la Urziceni, unde sunt lucrate suprafețele din proprietate, administrate de tatăl și soțul Iuliei Blagu, în cadrul unor entități juridice distincte.
IULIA BLAGU: ”CÂND SIMȚI CĂ MUNCEȘTI ÎN VAN…”
Întrebată dacă s-a gândit să renunțe la o parte din terenul lucrat în arendă, Iulia Blagu nu ocolește răspunsul.
„La un moment dat, când toate cheltuielile sunt mult prea mari, când simți că muncești în van, da, e de luat în considerare să rămâi doar cu terenul în proprietate” – Iulia Blagu.
Motivul este simplu: terenul luat în arendă nu înseamnă doar plata arendei. „Arenda este un cost foarte mare, foarte serios în plus. Forța de muncă pe care o ai angajată ca să lucrezi terenul ăsta în plus este iarăși un cost”, explică fermiera din Ialomița.
În aceste condiții, fiecare hectar suplimentar înseamnă un risc suplimentar: „Cu toate astea, încercăm să rămânem în structura actuală și sper să nu fiu nevoită să ajungem să lucrăm doar ce avem în proprietate.”
COSTURI MARI, PREȚURI MICI
Presiunea vine din mai multe direcții. „Nu știu de unde să încep: de la prețurile foarte mari ale inputurilor, ale seminței, motorinei, utilajelor, reparațiilor, până la prețurile foarte mici cu care ne vindem marfa”, arată Iulia Blagu.
Problema esențială este discrepanța tot mai mare dintre costuri și prețul recoltei.
„Cred că de aici trebuie să pornim. N-a fost niciodată atât de mare discrepanța între costuri și prețurile de vânzare.”
La acestea se adaugă problemele de finanțare. Fermiera reclamă scăderea apetitului băncilor pentru agricultură și diminuarea fondurilor europene pentru investiții și capital de lucru.
„AVEM NEVOIE DE ASIGURĂRI CARE SĂ PRINDĂ ȘI SECETA”
Pentru fermele din zonele neirigate și neirigabile, riscul climatic a devenit una dintre cele mai mari probleme.
„Fiind într-o zonă neirigată și neirigabilă, avem nevoie de un sistem de management al riscurilor. Avem nevoie de asigurări care să acopere și seceta”, afirmă Iulia Blagu.
Aceasta dă ca exemplu modelul din Statele Unite, unde asigurarea este fundamentul activității agricole. „Nu există fermă neasigurată. Se pleacă de la ideea că este obligatoriu să-ți asiguri ferma, suprafețele, culturile. Toate riscurile sunt acoperite, inclusiv seceta, grindina, furtuna.”
Iulia Blagu susține această idee și în calitate de membru în Consiliul Director al FAPPR – Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România.
VIDEO: MAMĂ, FERMIER ȘI LIDER AL FEMEILOR DIN AGRICULTURĂ: CUM REUȘEȘTE IULIA BLAGU?
În urmă cu peste 7 ani, Iulia Blagu a renunțat la viața din București și la o carieră în marketing și vânzări, pentru a se dedica agriculturii.
A revenit în Urziceni și împreună cu soțul său au decis să ducă mai departe afacerea agricolă fondată de părinți, ce însumează în prezent aproape 900 de hectare. Însă, trecerea de la birou la tractor și de la campanii de promovare la campanii agricole a venit și cu multe provocări, mai ales atunci când trebuie să îmbini rolul de fermier activ cu cel de mamă a doi copii.
Ce a motivat-o să devină una dintre principalele voci feminine din agricultură, Iulia Blagu fiind și fondatoare a Asociației Naționale a Femeilor din Agricultură (ANFA)?
Interviul VIDEO poate fi urmărit AICI!
RENUNȚAREA LA TERENUL ÎN ARENDĂ
În fond, nimeni nu renunță doar din cauza arendei. Arenda e doar cel mai mare cost fix dintr-un șir de costuri care au explodat. Când pui cap la cap prețul seminței, al motorinei, al reparațiilor, dobânda la bancă și prețul mic pe recoltă, hectarul luat în arendă nu mai e o oportunitate. Devine un risc pe care tot mai mulți fermieri nu și-l mai permit.
