Recent, câţiva europarlamentari au readus în actualitate problema dispariţiei albinelor. Potrivit Mediafax, Neil Parish, preşedintele Comisiei pentru Agricultură, a redactat o rezoluţie privind situaţia din sectorul apicol, pe care a prezentat-o Parlamentului European. Neil Parish a arătat că 76 la sută din producţia de alimente pentru consumul uman este corelată cu sectorul apicol, iar 84 la sută dintre speciile de plante cultivate în Europa depind de procesul de polenizare.
Deşi oamenii de ştiinţă nu au ajuns încă la un consens privind cauzele concrete care pot determina dispariţia albinelor, deputaţii europeni au identificat câteva aspecte negative în acest sens, şi anume: folosirea pesticidelor în agricultură; transportul albinelor pe distanţe mari; lipsa diversităţii genetice; schimbarea climatică; câmpurile magnetice generate de utilizarea telefoanelor mobile.
Redresarea sectorului apicol european
Potrivit europarlamentarilor, autorităţile ar trebui să investească mai mult în cercetare, pentru a putea stabili exact cauzele scăderii drastice a coloniilor de albine.
Un alt factor negativ este practicarea monoculturilor pe scară largă în agricultură, ceea ce îngreunează efortul albinelor de a găsi nectarul pentru hrană. Pentru a contracara acest efect, parlamentarii europeni propun crearea unor zone ecologice, în special în regiunile arabile, unde ar urma să se cultive plante bogate în nectar.
Condiţii meteo nefavorabile
În România, doar vremea s-a dovedit potrivnică apiculturii şi unii factori mai subiectivi, cum ar fi tratamentele inadecvate sau lipsa hranei în pregătirea pentru iernare, după cum ne-a declarat preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Eugen Zorici: “este adevărat că în alte ţări europene s-au înregistrat pierderi de efective de 20-25 la sută, iar în America, de aproximativ 40-45 la sută. În România nu avem dispariţii însemnate. Observăm, însă, că producţia de miere este la fel de slabă ca şi anul trecut. Cifrele sunt orientative. În 2008 s-au obţinut producţii de aproximativ 13.000-15.000 de tone, în condiţiile în care, într-un an normal, producţia de miere se situează îîntre 17.000 şi 20.000 de tone. Un an normal înseamnă, în mare, temperaturi de 15-20 grade în luna mai, zile însorite, fără vânt, iar temperaturile să nu atingă 40 de grade pe timpul verii. Toate aceste condiţii le-au cam lipsit în ultimii doi ani apicultorilor români.”
Producţii variabile, cerere slabă
În ultimii ani, producţia autohtonă de miere a avut un trend ascendent, care a dat speranţe cultivatorilor. De exemplu, în 2005-2006, s-au produs circa 19.000 de tone. Însă, în 2007-2008, ţara noastră a obţinut cele mai slabe producţii de miere din ultimii cinci ani, de maxim 15.000 de tone.
În plus, românii consumă de zece ori mai puţină miere decât restul europenilor. În ultimii doi ani, însă, consumul aproape s-a dublat pe fondul proliferării produselor naturiste pe bază de miere. „Consumul de miere a crescut în ultimul an de la 100 grame/cap de locuior, în 2007, la cel mult 200 de grame, în 2008. Sperăm să crească în continuare, prin aplicarea Legii 509/2006, privind distribuirea de miere în şcoli”, ne-a mai precizat Eugen Zorici.
Apicultorii români, profilaţi pe export
Actualmente, în ţara noastră există circa 35 de mii de apicultori, numărul familiilor de albine fiind de aproximativ un milion. Potrivit datelor statistice, circa 70 la sută din producţia anuală de miere a României este exportată, dar şi exportul este în scădere. „Dacă într-un an bun exportam circa 10.000 tone de miere, acum exportăm doar 5.000-6.000 de tone”, spune Zorici. Cele mai căutate destinaţii sunt, în primul rând, Germania, apoi Italia, Olanda, Polonia, Franţa, Ungaria, Austria, dar şi SUA, Canada, Japonia sau China. La prima vedere, putem trage concluzia că, în ultima vreme, producătorii români au înregistrat câştiguri financiare pe măsură. Ceea ce nu corespunde întru totul realităţii. Deşi mierea românească este foarte apreciată pe pieţele externe, ea este valorificată la preţ mic: „În condiţiile în care procesatorii externi de miere oferă preţuri de până la doi euro/kilogramul de miere, nici nu poate fi vorba de acoperirea cheltuielilor în apicultură”, ne-a explicat Eugen Zorici.
Sprijin financiar pentru apicultura autohtonă
În prezent, apicultorii români, fie ei crescători individuali, asociaţii, cooperative sau grupuri de producători, pot accesa fonduri europene în valoare de circa două milioane de euro anual, valabile în perioada 2008-2010, destinate combaterii anumitor boli, sau pentru achiziţia de roiuri, mătci şi familii de albine.
La această sumă se adaugă alte două milioane de euro de la bugetul de stat, alocate prin intermediul Programului Naţional Apicol, aprobat de Comisia Europeană şi elaborat pentru aceeaşi perioadă. Pentru a le obţine, apicultorii sunt obligaţi să întocmească proiecte fezabile, conform regulamentelor UE. „Suportul financiar există. În plus, apicultorii s-au bucurat de o toamnă blândă şi ploioasă şi suntem siguri că, prin culesurile de toamnă, şi-au asigurat rezervele de hrană pentru iarnă. Pentru anul 2009 ne aşteptăm la producţii de 20.000 de tone de miere, asta în condiţii meteorologice favorabile. Referitor la acoperirea cheltuielilor, există mai multe variante, de la producerea mierii, a propolisului, a polenului etc., până la comerţul cu mătci selecţionate”, ne-a asigurat Eugen Zorici.
Articol apărut în Revista Ferma nr. 12/2008
