Biodiversitatea de excepţie a acestor munţi, pe lângă condiţiile naturale, a fost produsă şi de valorificarea raţională de secole prin păşunat a acestor pajişti cu o încărcare adecvată de animalele domestice, ovine şi bovine, necesitând un minim de lucrări de întreţinere.

Amploarea păstoritului în Munţii Retezat

Vă prezentăm în continuare o sinteză pentru zona de protecţie specială (Tabelul 1) şi din zona tampon (Tabelul 2), prin care evidenţiem amploarea păstoritului în golul montan al Munţilor Retezat, care a favorizat şi menţinut biodiversitatea rezervaţiei actuale.

• În zona cu protecţie specială, încărcarea optimă cu animale pe 8212 hectare păşune este de 2785 UVM (11.250 ovine, 1100 taurine şi 65 cabaline), revenind în medie 0,34 UVM/ha, pe o durată medie de 70 zile sezon de păşunat, variind între 50 şi 100 zile, în funcţie de altitudine.

• În zona tampon încărcarea cu animale la hectar este mai mare cu circa 60 la sută pe unitatea de suprafaţă la aceeaşi durată medie a sezonului de păşunat. În final, pe suprafaţa de 14.937 ha păşune din PN Retezat în cele 45 trupuri situate între 1000 şi 2457 m altitudine, în sezonul de păşunat pe altitudine, de la 100 până la 50 zile, în medie 70 zile, au păşunat 26.100 ovine, 2690 taurine şi 170 de cai, revenind în medie 0,43 UVM la hectar.

La acest rezultat s-a ajuns din aproape în aproape după o îndelungată practică a transhumanţei, cu văratul animalelor sus, în golul montan şi producerea fânului pentru iernare jos, în satele din jurul muntelui.

Măsuri de reabilitare a patrimoniului pastoral montan

Efortul ducerii animalelor la păşunat în munte este considerabil, crescătorii din unele sate (Boşorod, Băţălari, Covragi, Grid, Vâlcele) parcurg 70-75 km pe jos din sat până la păşune, unde au condiţii grele de vieţuire, în adăposturi primitive, fără curent electric, apă, încălzire etc., sub ameninţarea permanentă a carnivorelor mari, urşi şi lupi.

Din păcate, aceşti curajoşi crescători de animale s-au împuţinat din cauza lipsei de confort minim în golul montan, greu accesibil, şi a altor posibilităţi de existenţă mai uşoară în ţară sau în alte ţări din UE. Odată cu scăderea dramatică a efectivelor de animale care păşunau până nu demult în PN Retezat, vor apărea probleme majore cu reducerea biodiversităţii actuale, pierderi de produse animaliere ecosanogene în zone cu handicap, împădurirea păşunilor existente şi alte mari neajunsuri pentru generaţia actuală şi pentru cele care vor veni.

Prin urmare, se impune efectuarea unui studiu reactualizat privind starea păşunilor şi păstoritul din Retezat şi a celorlalţi munţi cu tradiţie din Carpaţi, urmat de măsuri concrete de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă a crescătorilor, drumuri de acces, adăposturi pentru animale, lucrări minime pe păşuni şi alte acţiuni pentru salvarea şi valorificarea în continuare a patrimoniului pastoral montan, conservarea biodiversităţii şi a frumuseţii neasemuite a peisajelor carpatine.

PN RETEZAT, ÎN LITERATURA PASTORALĂ

„Păşunile şi păstoritul în Parcul Naţional Retezat” este prima sinteză din literatura noastră, despre păşunile şi păstoritul din Parcul Naţional Retezat (PNR), realizată de eminentul pratotehnician Dr.ing. Eugen Cernelea. În februarie 2004, am avut onoarea să o prefaţez cu un „Cuvânt înainte”, din care redăm fragmente în cele ce urmează:

„Sunt mai mult decât onorat să scriu acest cuvânt despre lucruri şi fapte din trecut, care odată cunoscute şi însuşite pot deveni un înainte pentru viitorul pajiştilor montane. Sarcina mea în acest caz este mult uşurată, întrucât sunt puţine lucrări care îmbină atât de armonios şi pragmatic experienţe din trecut, prezentul şi viitorul unui munte emblematic pentru Carpaţii României, cum este Retezatul.

Autorul cărţii de faţă este un binecunoscut specialist în lumea tot mai restrânsă a pratologilor şi pratotehnicienilor autentici, mai vechi şi mai noi.

Lucrarea este un produs al unei constante şi ardente pasiuni pentru pajiştile montane, dublată de o pregătire profesională de excepţie, potenţată continuu de desele incursiuni de lucru în Parcul Naţional Retezat, ca însoţitor sau sprijinitor spiritual şi mai ales material al numeroşilori specialişti din domeniul ştiinţelor naturii, agriculturii, silviculturii şi protecţiei mediului, de la care a avut multe de învăţat de-a lungul timpului.

Având o fire deschisă şi receptivă la noutăţi, calităţi şi crez care l-au călăuzit toată viaţa, a făcut posibilă implicarea directă a autorului la celebrul deja ”Protocol de Gura Zlata din 1955”, unde s-a pus pentru prima dată la noi problema organizării, administrării şi folosirii păşunilor din perimetrele ariilor protejate.

Această temă a revenit în actualitate după aproape jumătate de secol, fiind înscrisă în Legea 5/2000 şi art.5 al OG nr.230/4.03.2003 prin care se solicită elaborarea unor „Norme de gospodărire a pajiştilor”, în conformitate cu categoriile de management şi cu obiectivele de conservare a biodiversităţii, cu capacitatea productivă şi de suport a pajiştilor din rezervaţiile biosferei, parcurilor naţionale şi parcurile naturale.

Astfel că, lucrarea de faţă răspunde pe deplin acestor solicitări exprese ale momentului pentru conservarea biodiversităţii, fiind totodată un prim exemplu de urmat pentru specialiştii şi administratorii altor arii protejate din ţara noastră.

În partea I a lucrării sunt prezentate pe scurt cadrul natural al Munţilor Retezat, istoricul cercetărilor, caracterizarea generală a vegetaţiei lemnoase şi ierboase cu principalele specii endemice, ocrotite, medicinale, etc. O atenţie aparte este acordată tipurilor de pajişti din etajele montan superior, subalpin şi alpin cu capacitatea lor reală de suport, influenţa păşunatului cu ovine şi a celui cu bovine şi alte aspecte.

Partea a II-a ocupă aproape două treimi din volumul lucrării şi reprezintă până acum un unicat în literatura noastră pastorală. Descrierea a 45 trupuri de păşune pe întreg Parcul Naţional Retezat care este declarat în prezent şi Rezervaţie a Biosferei, cu precizări clare privind apartenenţa, statutul juridic al proprietăţii, suprafaţa, limite altitudinale, expoziţia terenului, vecinătăţi, stâncării şi grohotişuri, vegetaţie lemnoasă şi ierboasă, capacitate de suport sau încărcare posibilă cu diferite specii şi categorii de animale, tehnica păşunatului, construcţii pastorale, focăritul, adăpatul animalelor, deplasarea animalelor de la locul de domiciliu (stabulaţie) la păşune şi unele observaţii şi recomandări privind îmbunătăţirea şi gospodărirea patrimoniului pastoral.

Toate aceste veritabile studii complexe înregistrate cu multă trudă şi devotament zeci de ani, sunt acum redate posterităţii de autor, spre folosul imediat şi de viitor al comunităţilor rurale din jurul munţilor Retezat şi nu numai, astfel ca să se realizeze un efect economic aşteptat din valorificarea raţională prin păşunat a vegetaţiei ierboase, concomitent cu conservarea durabilă a biodiversităţii excepţionale din această zonă.”

Tabelul 1: PĂŞUNILE DIN PNR – ZONA CU PROTECŢIE SPECIALĂ

*) Ovine şi bovine de toate categoriile, în rest numai adulte

Tabelul 2: PĂŞUNILE DIN PNR – ZONA TAMPON

* Ovine şi bovine de toate categoriile, în rest numai adulte