Aşa se explică faptul că, în ultima vreme, s-a răspândit ideea că în ţara noastră activitatea de creştere a animalelor nu este rentabilă, ba mai mult producătorii agricoli sunt sceptici când vine vorba să facă faţă concurenţei produselor provenite din import.

Astfel, s-a ajuns ca într-o ţară cu un potenţial agricol uriaş, aşa cum este România, să se importe peste 70 la sută din necesarul de hrană, tocmai din cauza faptului că preţul de cost intern este mai mare decât cel din import. Aşadar, ne confruntăm cu un dezechilibru economic care trebuie corectat fără întârziere.

Obiective: preţ de cost scăzut şi calitate

Cea mai realistă cale presupune organizarea raţională a producerii furajelor pe baze riguros ştiinţifice, deoarece preţul de cost al hranei pentru animale şi calitatea acesteia influenţează direct preţul de cost şi calitatea produsului fermei zootehnice.

În acest scop este necesar să încurajăm crescătorul de animale (prin subvenţii sau alte facilităţi) să-şi producă singur furajele necesare în propria lui fermă, urmărind îndeaproape cele două obiective: calitate şi preţ de cost scăzut.

Acest deziderat este posibil dacă, pentru început, se recurge la generalizarea ideii de asolament furajer privit ca element primordial al fermei zootehnice şi ca principiu de bază în producerea furajelor pentru toate categoriile de animale.

Tipuri de asolament furajer

Structura asolamentului furajer, mărimea solelor sau numărul de sole variază în funcţie de profilul fermei zootehnice, de animalele care se cresc, de numărul acestora, de zona climatică în care se află ferma, de posibilităţile de irigare etc. Pornind de la aceste caracteristici, oferim câteva exemple sumare de asolament furajer.

• Pentru zone foarte secetoase, fără posibilităţi de irigare (sudul Olteniei, estul Bărăganului, sudul Moldovei): sparcetă în amestec cu obsigă, sola de perene 3-4 ani; sorg (Sorgum bicolor) boabe; borceag de toamnă + mei boabe; iarbă de sudan sau hibrizi de sorg x sudan, siloz sau masă verde; borceag de toamnă + mei boabe; orz de toamnă boabe.

Probabil că, în această structură vă surprinde recomandarea de a cultiva mei, deoarece mulţi agricultori consideră că acesta este un furaj destinat exclusiv păsărilor. Nu este aşa. Meiul uruit, adică semi-măcinat, este un excelent furaj pentru toate categoriile de animale, cu o valoare nutritivă egală cu cea a porumbului. În plus, meiul rezistă foarte bine la secetă şi are o perioadă de vegetaţie foarte scurtă.

• Pentru zone secetoase, fără posibilităţi de irigare (Oltenia, Bărăgan, Moldova): lucernă, sola de perene care se menţine 4 ani; porumb boabe; borceag de toamnă + iarbă de sudan, masă verde sau siloz; porumb, siloz sau masă verde; borceag de toamnă + iarbă de sudan, masă verde sau siloz; orz de toamnă boabe.

• Pentru zone de câmpie sau colinare, relativ bogate în precipitaţii, fără posibilităţi de irigare (Banat, Câmpia Transilvaniei, Nordul Modovei): lucernă în amestec cu golomăţ, sola de perene de 4 ani; porumb boabe; soia boabe; porumb siloz sau masă verde; borceag de toamnă + iarbă de sudan, masă verde sau siloz; orz de toamnă boabe.

În zonele colinare umede şi reci, sau pe podzoluri, în loc de lucernă se cutivă trifoi roşu, în cultură pură sau în amestec cu păiuş de livezi.

Pentru fermele care au posibilităţi de irigare, ceea ce este ideal în producerea furajelor, nu este cazul să facem recomandări, deoarece fermierii ştiu ce este mai rentabil să cultive. Ei vor prefera, fără îndoială, asolamente furajere bazate pe lucernă, porumb, soia şi sfeclă furajeră.

La fermele zootehnice irigate este important ca sistemul de irigare să permită folosirea apei exact în momentele critice ale plantelor şi să nu coste prea mult, astfel încât producerea furajelor şi implicit creşterea animalelor să fie rentabile.

BENEFICII

Indiferent de sistemul de furajare, “proaspăt” (verde), “din stoc” (conservat) sau mixt, cheia succesului o deţine asolamentul furajer, din următoarele considerente:

– aliniază plantele furajere cu soiurile cele mai bine adaptate unei anumite zone pedo-climatice;
– prevede succesiunea raţională a acestora în rotaţia de la un an la altul pe o solă, fapt care reduce cantitatea de îngrăşăminte chimice necesare;
– asigură organizarea în teritoriu a producerii furajelor cu posibilitatea mecanizării totale;
– permite aplicarea celor mai eficiente recomandări agro-fitotehnice pentru obţinerea unor cantităţi mari de furaj bogat în substanţe nutritive la un preţ de cost cât mai mic.