În numărul trecut al revistei am scris despre câte putea afla acum o sută de ani un crescător francez, dacă citea o carte de specialitate intitulată „Alimentaţia raţională a animalelor domestice”, autor Raoul Gouin.
Pentru că mulţi dintre d-voastră aţi apreciat pozitiv acest articol, ca fiind interesant nu numai din punct de vedere istoric, dar şi tehnic, continui să prezint ce se ştia la acea dată despre influenţa alimentaţiei vacilor asupra calităţii laptelui.
Calitatea laptelui trebuie privită din punct de vedere al destinaţiei sale respectiv dacă:
• este vândut direct;
• este folosit la producerea untului;
• este dirijat în industria brânzeturilor.
Vânzări directe
Dacă laptele este vândut direct, interesează cantitatea obţinută şi gustul agreabil, cu atât mai mult cu cât laptele constituie un aliment pentru copiii sugari. Alăptarea artificială a copiilor impune un lapte cu un conţinut nutritiv moderat, nefermentat şi fără principii, nocivi, respectiv substanţe solubile neasimilabile sau medicamente, care, intrate în circulaţia sangvină, pot fi eliminate la nivelul ugerului.
În acest caz, raţiile administrate vacilor trebuie formate din componente a căror calitate poate fi uşor verificată. Astfel, sunt de preferat fânurile obţinute pe pajişti cultivate celor naturale, evitându-se astfel prezenţa unor plante toxice, care nu îşi pierd toxicitatea în urma uscării. De asemenea, este bine să nu se folosească furaje fermentate, deoarece silozurile influenţează conservarea laptelui şi pot determina stări diareice la copiii sugari. Kuhn recomandă formularea de raţii furajere pe bază de fân de lucernă, fân de sparcetă, grăunţe de ovăz şi de in.
Aroma laptelui poate fi modificată de prezenţa unor plante care determină un gust mai puţin agreabil sau chiar amar, dacă paiele de ovăz se administrează în cantităţi mari sau se folosesc crucifere (rapiţă, varză) în alimentaţia vacilor.
Producerea untului
În ceea ce priveşte dirijarea laptelui spre producerea untului, este de reţinut că, în primul rând, conţinutul în materii grase (grăsime) al acestuia reprezintă o calitate individuală a animalului. La vaci, procentul de grăsime poate fi influenţat de vârstă, durata lactaţiei, momentul înţărcării, etc. Şi alimentaţia poate să constituie un factor de influenţă, dar acest lucru trebuie luat ca o supoziţie generală.
S-a constatat că, în cazurile în care cantitatea de lapte muls a oscilat ca urmare a nivelului de alimentaţie practicat, conţinutul în unt a rămas nemodificat. În experienţele de alimentaţie cu hrană apreciată ca fiind abundentă, s-au obţinut creşteri ale producţiei de lapte cu până la 50% (de exemplu, de la 2000 litri la 3000 litri de lapte); în schimb, conţinutul în grăsime s-a îmbunătăţit cu numai 1-4 grame pe litru de lapte.
Introducerea în raţii a unor furaje bogate în materii grase (de exemplu 500 g ulei de in), nu ridică întotdeauna nivelul grăsimii din lapte. În schimb, într-un experiment în care, la o capră, s-a suplimentat hrana cu ulei de mac, s-a îmbunătăţit evident conţinutul în grăsime al laptelui.
Totuşi, administrarea unui kg făină de in care conţinea 365 grame ulei, ca sursă de materii grase uşor asimilabile, nu a modificat conţinutul în grăsime al laptelui. Se concluzionează că nu există furaje care să favorizeze practic producţia de unt din punct de vedere cantitativ.
Lapte pentru industria brânzeturilor
Dacă laptele este folosit în industria brânzeturilor ne poate interesa variaţia conţinutului în cazeină. Însă de la început se poate constata că nu dispunem de vreun furaj care să îmbunătăţească producţia de cazeină, deşii unii autori au semnalat unele nutreţuri ca fiind „pentru brânzeturi”.
Deşi cazeina este o substanţă albuminoidă (proteică n.t.), o raţie cu aport redus în substanţe azotate nu influenţează numai conţinutul în cazeină, ci poate diminua secreţia lactată în ansamblul ei.
În concluzie, alimentaţia poate avea un efect direct asupra conţinutului total în substanţă uscată al laptelui şi nu poate determina decât modificări foarte mici în ceea ce priveşte proporţia dintre elementele care îl compun. Cu totul altceva este când se discută despre cum poate să influenţeze alimentaţia vacilor calitatea laptelui destinat industriei brânzeturilor, dar de aici păşim pe un tărâm bine cunoscut… chiar şi în zilele noastre.
Citind cele prezentate în acest articol, nu poţi să nu te întrebi, ca şi data trecută, oare câţi ani mai trebuie să studiem pentru a ajunge la nivelul anului 1910 (!!!) în domeniul calităţii laptelui de vacă în funcţie de alimentaţia practicată?
Articol publicat în revista Ferma nr. 3(58)/2008
