Tot mai mulţi crescători ai acestor specii, care deţin efective mari (de peste 500 oi matcă), sunt interesaţi de alăptarea artificială a mieilor sau a iezilor, din cel puţin două motive:

– reducerea pierderilor cauzate de lipsa laptelui la oile sau la caprele mame;
– mulgerea acestora cât mai devreme după fătare, în special la rasele specializate pentru producţia de lapte.

Mamă adoptivă sau alăptarea artificială

Chiar în condiţii normale de furajare şi de întreţinere, există oi sau capre (circa cinci la sută) care, îndeosebi la prima fătare, au puţin lapte sau chiar deloc, în ambele situaţii viaţa produşilor (miei sau iezi), fiind în pericol.

Prima opţiune a crescătorilor şi cea mai practică, la efectivele mai mici, este să dea mieii/iezii spre alăptare altor mame din efectiv, cărora fie le-au murit accidental produşii, fie acestea au mult lapte şi pot creşte doi produşi. Adopţia nu este tocmai simplă şi trebuie încercată abia după ce se uniformizează mirosul, deoarece oaia/capra îşi recunoaşte produsul, în primul rând după, miros, apoi, la circa o săptămână, după văz şi după auz.

O altă variantă, frecvent aplicată, este alăptarea la biberon, după perioada colostrală, de 4- 6 ori/zi, la un interval de 4-6 ore, cu lapte integral de vacă, la început fiert şi răcit sub capac (pentru a nu se infecta), până la temperatura de 37oC, apoi, de la vârsta de 2-3 săptămâni, se poate administra lapte proaspăt muls sau ţinut în frigider la temperatura de 2-4oC şi apoi încălzit uşor, până la 30-35oC.

În vestul Europei, pentru a mări producţia de lapte marfă şi pentru a da posibilitatea tuturor produşilor de a se hrăni la discreţie, se practică tot mai frecvent alăptarea artificială a acestora cu substituenţi de lapte, produse preparate cu ajutorul unor instalaţii automate multibiberon.

Această nouă tehnică de alăptare este justificată mai ales economic, întrucât preţul unui litru de lapte muls, de oaie sau de capră, este mult mai mare comparativ cu preţul unui litru de înlocuitor administrat mieilor sau iezilor (având la bază lapte praf degresat şi grăsime topită de oaie sau de capră). Metoda se aplică, de regulă, pentru mieii sau iezii destinaţi îngrăşării şi vânzării pentru carne.

Instalaţiile automate multibiberon

Înţărcarea foarte timpurie (ultra precoce) se face în primele 2-4 zile după fătare, pentru a permite produşilor să consume cantităţi suficiente de colostru.

• Amenajarea adăposturilor. După ce sunt separaţi de mame, mieii sau iezii se ţin în adăposturi speciale (creşe), dezinfectate, văruite şi climatizate (+18…+20oC, umiditatea relativă 60-65%, curenţii sub 0,2 m/sec.). În aceste adăposturi, pe axul lor, există o alee centrală de 1,5-2 m, iar în părţile laterale sunt amenajate boxe din şipci de lemn sau din plasă de sârmă.

La început, fiecare boxă este prevăzută cu 3-4 ţarcuri mai mici, în care se introduc 10-15 produşi sănătoşi şi uniformi ca dezvoltare corporală.

La fiecare 3-4 boxe mari, se amenajează un spaţiu de supraveghere, în care sunt aduşi produşii subponderali şi cei care au probleme patologice, pentru a fi observaţi mai atent şi pentru a li se administra tratamente medicale individuale.

• Instalaţia multibiberon. Între două boxe, de regulă, este amplasat un automat multibiberon pentru prepararea substituenţilor de lapte, legat la reţeaua electrică şi la cea de apă. Acesta este dotat cu un buncăr cu o capacitate de 50 kg (un sac de lapte praf); sub buncăr se găseşte o instalaţie de dozare şi de preparare a laptelui, care, odată preparat, ajunge în bazinul prevăzut cu tetine, câte 3-5 pentru fiecare boxă.

• Prepararea înlocuitorilor de lapte. Diluţia laptelui este specificată pe eticheta ambalajului, de regulă, 1/4-1/5 pentru miei, şi 1/6-1/7, pentru iezi (1/7 = un kg lapte praf/şapte litri apă). Acest bazin este dotat cu senzori de nivel, care declanşează alimentarea cu substituenţii din buncăr şi prepararea laptelui, în momentul când nivelul laptelui ajunge la 20-25 la sută din volumul bazinului.

Bazinul are o rezistenţă cu termostat, ce menţine temperatura laptelui la 37-38oC. La 7-8 instalaţii în funcţiune, se asigură un automat de schimb, care se poate conecta uşor la reţeaua de apă şi la instalaţia electrică.

Alăptarea artificială a mieilor şi iezilor permite un consum voluntar de substituenţi de lapte la discreţie, în funcţie de nevoile fiecărui individ. Schema de alăptare se livrează odată cu laptele praf.

Alăptare artificială în „trei paşi”

• În faza de învăţare (3-4 zile) mieii sau iezii sunt aduşi în ţarcurile mici din boxe şi după o perioadă de înfometare de 4-6 ore, se prinde fiecare şi se învaţă individual cu suptul la tetina automatului, de mai multe ori pe zi (10-15 ori).

Prima săptămână de viaţă este foarte critică, unii produşi refuzând să sugă la tetină, iar alţii nu se acomodează sistemului artificial de alăptare, astfel că mortalitatea ajunge frecvent la 10-12 la sută.
După ce produşii se obişnuiesc cu suptul la tetină, se desfiinţează ţarcurile mici, iar iezii/mieii se ţin câte 40-50 capete în boxă.

• Alăptarea propriu-zisă (30-90 zile) este foarte variabilă, ca durată, şi se face în funcţie de preferinţa consumatorilor pentru o anumită carne, preferinţă stimulată prin politica de preţuri.

Opţional, hrănirea mieilor sau a iezilor înţărcaţi ultratimpuriu, se poate face astfel:
– numai cu substituenţi de lapte pe toată perioada îngrăşării (carnea albă), consumul fiind la miei de 1-1,5 l în primele două săptămâni; 2-2,5 l în următoarele două săptămâni şi 2,5-3 l după o lună, revenind un spor mediu zilnic (s.m.z.) de 250-300 g la miei şi 1,5-2 l lapte, iar la iezi, cu un s.m.z. de 150-200 g;

– numai cu substituenţi de lapte, două săptămâni, şi apoi cu substituenţi şi granule sau furaj combinat, cu un conţinut în proteină brută (PB), conform vârstei, de (18-14%), asigurat în automate de concentrate, tot la discreţie. Îngrăşarea durează până la 100 zile, când mieii de 30-32 kg, sau iezii de 22-25 kg, ating greutăţi corporale comerciale.

Înţărcarea (6-7 zile), se face numai dacă meii sau iezii vor fi îngrăşaţi, după înţărcare, cu furaje solide.

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

– Această tehnologie nu elimină însă riscul apariţiei unor boli contagioase (ectima contagioasă, anaerobioză), care pot provoca uneori daune grave.

– Destul de frecvent, apare diareea, având drept cauze dozarea incorectă, temperatura de distribuire neadecvată, deprecierea laptelui praf etc. Reducerea tainului şi folosirea unui antidiareic specific sunt metode care rezolvă majoritatea cazurilor de diaree.

– Alăptarea artificială a mieilor şi a iezilor, prin folosirea automatelor multibiberon de preparat substituenţi şi a automatelor de concentrate, asigură o productivitate foarte ridicată (cel puţin 1000 mieii sau iezi pe lucrător), viteză mare de creştere şi eficienţă economică ridicată, asigurând o rată a profitului de 30-40 la sută).

SFAT PRACTIC

Uniformizarea mirosului produsului dat spre adopţie se face fie prin frecare cu placenta sau cu pielea mielului/iedului mort, fie se mulge lapte de la mama doică peste produsul ce urmează a fi alăptat.
Oile sau caprele care refuză să alăpteze produşii proveniţi de la alte mame, în timpul suptului, se leagă de cadrul boxei cu două curele late şi, de regulă, în câteva zile se vor obişnui şi vor accepta adopţia.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009