Francezii, cei mai renumiţi crescători de claponi din lume, recomandă următoare rase: Bresse (cea mai bună), La Fleche, Faverolles, precum şi hibrizii comerciali tip Label rouge. Spaniolii recomandă rasa Penedesencas nera, iar americanii recomandă rasele grele asiatice: Cochinchina, Brahma, Jersey, precum şi hibrizii comerciali de carne: Cobb, Hubard, Ross.
După părerea noastră, cei mai buni claponi sunt cei din rasele de tip mediteranian, Bresse şi Penedesencas. Aceste rase, având fibra musculară mai fină şi o tendinţă de a depune grăsimea fin perselată.
Vârsta claponării este în jur de 5-8 săptămâni, în funcţie de precocitatea sexuală a rasei respective. Tineretul mascul ce trebuie claponat trebuie să aibă protocoalele de vaccinare făcute la zi. Pregătirea preoperatorie constă în oprirea de la apă şi de la mâncare 24 ore, tubul digestiv gol uşurând intervenţia chirurgicală.
Ustensile necesare
Pentu efectuarea castrării se va alege o masă cu înălţimea tăbliei de cca 1,2 m, pentru a avea o poziţie cât mai puţin aplecată în timpul claponării. Este necesară o lampă care să lumineze foarte bine câmpul operator, iar pentu contenţionare (imobilizare) recomandăm două sfori cu belciug la un capăt, iar la celălalt capăt cu greutăţi corespunzătoare mărimii păsării.
Pentru operarea propriu-zisă avem nevoie de: un bisturiu (scalpel) eventual cu lama detaşabilă, un depărtător de coaste (ecartor, spreader) autoblocant, un ac tip croşetă (pentru tăirerea sacilor aerieni), un forceps (cu o degajare pentru a nu strivi testicolul) sau o chiuretă cu degajare, se mai poate folosi o pensetă sau un ecrazor.
Operaţia propiu-zisă presupune prezenţa unor ajutoare care prind cocoşii, îi imobilizează şi jumulesc penele în zona flancului unde se află cîmpul operator. Pentru a uşura jumulirea, recomandăm umezirea zonei flancului cu spirt medicinal. După ce am curăţat câmpul operator dezinfectăm zona, tragem de piele puţin înapoi (ca să revină la loc după ce am terminat operaţia) şi tăiem pielea şi ţesutul dintre ultima şi penultima coastă la lungimea de cca 3 cm.
În spaţiul dintre coaste introducem depărtătorul, distanţînd cu grijă coastele, iar după aceea cu acul croşetă tăiem sacii aerieni cu scopul de a ajunge la testicol. Testicolele se află înaintea rinichilor de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Pentru a le extrage se poate face o singură tăietură (monolateral) sau două tăeturi (bilateral) adică pe ambele părţi. Noi recomandăm pentru începători operaţia bilateral.
Extragerea testicolelor se face cu grijă, după ce în prealabil l-am prins cu forcepsul, chiureta sau ecrazorul, trebuie răsucit cu 180 grade şi extras cu grijă pentru a nu-l rupe (orice bucată de testicol rămasă în cavitatea abdominală se regenerează).
În cazul în care facem extragerea monolateral, se va extrage primul testicolul de jos, iar după aceea testicolul prezentat deasupra. După ce am extras testicolul respectiv scoatem depărtătorul costal cu atenţie; operaţia de claponare nu necesită suturarea plăgii.
Postoperator nu apar în mod normal complicaţii, dacă am lucrat aseptic (curat). Singura problemă care apare postoperator este edemul subcutanat, care constă în pungi de aer sub piele. Aceste pungi se înţeapă cu un ac gros şi se presează pielea cu scopul de a evacua aerul de sub piele.
Un operator bun poate castra între 20-50 cocoşi pe oră. În circa o săptămînă operaţia se vindecă iar claponul recuperează stresul operator. Se vor administra post operator în prima săptămînă un premix vitamino-mineral şi antibiotice cu spectru larg.
Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005
