Elena Năstase lucrează din 2005 în producţia vegetală. În agricultură, are peste 16 ani. S-a ocupat de peste un deceniu de distribuţia de seminţe şi pesticide.

Când am ajuns în fermă, Elena Năstase abia se întorsese de la o solă cu orzoaică. Verificase stadiul de vegetaţie. Părea mulţumită. Plantele răsăriseră bine şi par a se dezvolta favorabil. Intrăm în sediul de fermă, amenajat într-o fostă secţie pentru mecanizarea agriculturii.

Pentru agronomul Elena Năstase, „blestemul” pământului, aşa cum îi place să-i spună „afacerii de succes”, a început exact cu o săptămână înainte de marile inundaţii; pe 13 iulie 2005. A pornit atunci cu 300 de hectare luate în arendă, în două comune gălăţene – Piscu şi Tudor Vladimirescu, despre care îşi aminteşte că erau însămânţate cu puţin orz. A trebuit să cultive pământul, să aplice ceea ce învăţase în facultatea de agronomie…

În anul următor, a dublat suprafaţa arendată… Aşa a ajuns ca exploataţia Elenei Năstase să se întindă pe 1.300 ha. Numai cultura mare!

Exploataţia agricolă condusă de Elena Năstase este în plină dezvoltare. Speră să ajungă măcar la 2.000 de hectare arendate. Oferte sunt destule. Poprietarii terenurilor sunt mulţumiţi, au primit drepturile contractuale.

În aşteptarea ploii

Anul acesta, n-a mai pus rapiţă pentru că nu a lăsat-o timpul. Voia să cultive vreo 200 de hectare. Seceta a fost prea mare prin părţile acestea. „Am înfiinţat cultura de orzoaică pe o suprafaţă de 100 ha. Am luat sămânţa de la Soufflet Malţ din Buzău. Nu avem probleme la desfacere, problema este preţul.

Mai ales în agricultură, unde preţurile sunt mici. Soufflet ne-a oferit întotdeauna preţuri mai bune. Am luat sămânţa „Boreal”, n-am mai avut în cultură acest soi. Dar ştim că este productiv, în cultura de toamnă poate asigura, în medie, între 5 şi 6 tone. Să vedem dacă ne ajută Dumnezeu!”, ne-a declarat Elena Năstase.

Apoi, a continuat: „Trebuie să-ţi faci tehnologia, ca să obţii producţii. Cea pe care o înveţi în facultate şi apoi o aplici pe teren!”

Pentru înfiinţarea culturii de orzoaică pentru bere, întreaga suprafaţă a fost fertilizată înainte de semănat cu îngrăşăminte complexe: NPK 20-20-0, cu o maşină MEA de administrat substanţe fertilizante.

Lucrarea de bază, arătura, s-a executat la adâncimea optimă de 25-30 cm, apoi s-a trecut de două ori cu discul. În epoca optimă de însămânţat, au intrat în brazdă, bine reglate, semănătorile Gaspardo. La primăvară, vor urma tratamentele de combatere şi celelalte lucrări de întreţinere a culturii de orzoaică. Până atunci, ar mai trebui o ploicică, căci seceta a dijmuit din rezerva de apă din sol.

La 800 lei/ha, nu prea îţi dă mâna să uzi!

Terenurile sunt în bună parte ”la neirigat”. Plantele de cultură au mare nevoie de apă, dar „lichidul vieţii” costă destul de mult. În comuna învecinată, Tudor Vladimirescu, terenurile sunt amplasate pe terasă, unde apa urcă din treapta a doua de pompare. Numai o singură normă de udare pe hectar costă 800 lei. Este prea scump, nu prea îţi dă mâna să uzi! Aşa că nădejdea îţi rămâne la Cel de Sus…

Cu rapiţa, a păţit-o!

Întrebată despre culturile de rapiţă, Elena Năstase răspunde: ”nu ştim dacă vom mai pune rapiţă de primăvară. Era rentabilă până în 2008, de atunci s-au schimbat anotimpurile, condiţiile climaterice… Aici, la noi, primăvara, sunt nopţi foarte friguroase şi zile călduroase. Mai ales după ce a înflorit, dacă dă o temperatură de 0 grade sau minus 1, productivitatea scade”.

Şi ştie bine ce spune. Pentru că a păţit-o cu trei ani în urmă, în 2009! Şi a avut cultura asigurată. Ne spune că a venit asigurătorul şi a constatat că nu are nimic cultura, e mare şi frumoasă! Şi uite aşa a rămas fără despăgubiri pentru rapiţa de toamnă calamitată!

Prestigiul orzoaicei de primăvară

Cu orzoaica de primăvară a avut o producţie record. În 2008, cultivase soiul „Prestige” pe un lot semincer de 120 hectare. Producţia, o medie de 5,2 tone/ha. La cultura de primăvară rar se obţin asemenea recolte. „În acel an am luat şi terenul în arendă, numai pârloagă, am semănat în toate pârloagele, în arătura de primăvară.

Aveam contract cu Buzăul pe 4 tone/ha. Am vrut să-i dau toată recolta, n-a primit-o! Aşa că am păstrat sămânţa pentru anul următor! Şi a fost productivă, în primăvară ne-a dat o medie de peste 4 tone/ha, în pământul arat atunci, semănat atunci…” , îşi aminteşte interlocutoarea.

Lotul semincer cere rigoare tehnologică

Exploataţia agricolă condusă de Elena Năstase are în cultură şi loturi semincere. În această toamnă, la grâu spre exemplu, s-a semănat o solă ce însumează 60 hectare cu soiul „Glosa”. Din producţia ce va fi obţinută se va asigura sămânţa viitoarelor recolte. Locul a fost ales cu grijă pentru a respecta asolamentul, rigoarea tehnologică.

În această toamnă, s-a cultivat şi grâu pentru consum pe o suprafaţă de 400 hectare, cu „Boema” – soi productiv, mai ales pe terenurile din zonă, unde solul este aluvionar, un cernoziom cu un ph neutru.

„Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă…”

Elena Năstase are o vie dorinţă pe care vrea să o îndeplinească în acest an. Să achiziţioneze o instalaţie de irigat tip Vallay, foarte scumpă, numai bună pentru baltă, pentru că ferma este producătoare de sămânţă de porumb. „Cu doi ani în urmă, am avut 40 hectare lot semincer, de la Monsanto. Am produs peste 11 tone de ştiuleţi.

Compania a venit şi cu un ajutor, în primăvară ne-a dat cam 300 kg de îngrăşăminte complexe pentru un hectar, un îngrăşământ foliar, două erbicide, sămânţa, plus un avans de 10 milioane lei vechi pentru castrarea manuală. Pentru cea mecanică, a venit cu maşinile. Ca şi la recoltat”.

Anul trecut nu a pus lot semincer, deoarece nu a avut spaţiu de izolare. În primăvară, lângă locul unde era pregătit terenul şi urma să fie înfiinţată cultura, un alt fermier a fost mai iute şi a pregătit lotul de hibridare la o distanţă de 20 de metri…

Speră că anul acesta nu va mai scăpa ocazia. Dar mai întâi trebuie să vadă oferta. Elena Năstase zice că acum preţurile sunt foarte mici. În urmă cu doi ani erau bune. Compania a scumpit sămânţa la vânzare – adică pe cea produsă de ferma Elenei Năstase. În fond, ea este multiplicatorul! În schimb, prestările de servicii… au îngheţat.

„Statu’ ia” tot ce ne dă!

Discuţia cu agronomul Elena Năstase a urcat pe… soclu. „Din punctul meu de vedere ar trebui ca statul român să ridice o statuie, distribuitorilor! Eu, ca producător, nu mă pot duce la o firmă mare să cumpăr direct cele trebuincioase noului ciclu de producţie agricolă, dar mă trimite la distribuitori. Acestora ar trebui să li se ridice câte o statuie, pentru că ei suportă toată finanţarea producătorilor vegetali din România”.

Cât despre ajutorul de la stat, îmi vine în minte o şaradă, un banc sec, cel cu statuia. „Statu’ ia tot ce ne dă!”

Preţurile subunitare ale bobului de grâu

În acest an, n-a plouat şi au scăzut semnificativ producţiile şi la floarea-soarelui, şi la porumb. Elena Năstase crede că din lipsa apei a pierdut vreo tonă la floare şi vreo două la porumb. Dar, când va trage linie, are certitudinea că ferma se va închide bine. Spune că în fiecare an a avut profit, mai mult, mai puţin, dar a fost…

„Anul acesta, preţurile ne-au salvat! În schimb, în 2009, ne-au dat în cap! A fost o secetă cumplită şi preţurile au scăzut între 30 şi 50 la sută, faţă de 2008, când a fost un an bun, cu preţuri mari, cu producţii pe măsura efortului. Atunci, în 2009, a trebuit să vând – cel mai bine!, dacă se poate spune aşa -, cu 37 de bani kilogramul de grâu. Anul acesta, preţurile au fost mulţumitoare, am dat grâul cu 65-68 de bani”.

Motorina subvenţionată la… preţul pieţei!

Sunt cheltuieli foarte mari la o fermă. Trebuie asigurate materialele. Materia primă se produce aici. „Toată lumea bate monedă pe această subvenţie. Este mică, mică, mică…”, spune aceasta, râzând. Motorina este subvenţionată, 1,2 lei la litru. Dar, după cum ne spune Elena Năstase, „pe doamna de la Petrom n-o interesează; este cerere… şi ce dacă e subvenţionată? Ne-o dă la preţul pieţei!”

Apoi, la capitolul cheltuieli, trebuie să mai punem la socoteală îngrăşămintele… În fermă se folosesc îngrăşăminte produse de Timac, care au dat rezultate pe un sol cartat agrochimic. Apoi intră la socoteală şi aprovizionarea cu seminţe, cu pesticide şi cu piese de schimb, salariile celor 11 angajaţi…
Mecanizatorii sunt oameni cu experienţă, majoritatea-s tineri, toţi cu şcoală profesională.

Orice produs pe stoc înseamnă pierdere

Cu producţia pe stoc şi cu spaţiile de depozitare este o altă poveste. Interlocutoarea noastră are o opinie aparte, chiar argumentată. „Nu sunt nici adeptul păstrării produsului în stoc. Producţia pe stoc înseamnă pierdere. E bine să păstrezi acolo pentru iarnă, pentru consumul propriu, şi când rămâi în pană de bani… vinzi. Dar când vinzi, scade şi calitatea, mie nu-mi convine, se usucă bobul de grâu, eu pierd.

Orice produs pe stoc înseamnă pierdere. Pentru că, anul acesta, preţul grâului a crescut. A fost mai mare la recoltat, acum e undeva la 50 – 55 de bani kilogramul; a scăzut! Ce înseamnă asta? Pierdere! În plus, pe stoc, mai sunt cheltuieli cu menţinerea unor condiţii optime pentru recoltă. Să dau un exemplu, în 2008, rapiţa, la recoltare, se vindea cu 1,4 lei /kg, în decembrie – 90 de bani!”

Taxarea inversă şi recuperarea a 2,5 miliarde de lei

Şefa exploataţiei agricole din Piscu este foarte „supărată” şi pe… stat, şi pe Uniunea Europeană. Pe probleme de TVA şi pe integrare europeană. „Sunt oarecum necăjită că ne-a luat TVA. Noi cumpărăm orice cu TVA şi vindem fără, aşa-zisa taxare inversă. Acum societatea mea are de recuperat o grămadă de TVA – 250.000 lei noi! Poate că era mai bine să ne lase şi nouă TVA, măcar la un produs, la o cultură sau două; ne-a luat TVA la toate culturile”.

Eurointegrarea şi cartofii „făcuţi” la strung!

Ferma din Piscu avusese şi un sector legumicol. Câteva zeci de hectare erau cultivate an de an cu cartof, ceapă, rădăcinoase: morcov, păstârnac, pătrunjel, ţelină, sfeclă roşie, varză. Dar, în anul 2007, a fost în mare pagubă. Şi asta din cauza… comunitară! Atunci, ţara noastră s-a integrat în UE şi au venit producătorii europeni pe piaţă cu legume la preţuri foarte mici. Elena Năstase îţi aminteşte şi acum cu amărăciune: „cu un an înainte am mai avut cartofi, pe 10 hectare.

La cât m-au furat, mi-aş fi scos cheltuielile şi banii încă o dată! În anul următor, a fost dezastru! Cauza? Intrarea României în UE! Efectele le-am simţit pe pielea mea! Cartofii din import parcă erau toţi făcuţi la… strung! Ai noştri erau mult mai buni calitativ… A fost un dezastru pentru mine, am renunţat la ideea de a mai cultiva legume”.

Un grup de producători agricoli

Elena Năstase vrea să înfiinţeze o structură asociativă, un grup de producători, care să cuprindă toată zona până la Tecuci. Trebuie, însă, să găsească vreo 10 producători vegetali cu suprafeţe mari care să fie serioşi. „Eu ştiu ce înseamnă grup de producători. Ai şi multe avantaje, mai ales acum cu UE. Dar în momentul când ai încheiat un contract, trebuie respectat. Nouă ne va fi mai bine atunci când vom primi 5% în primul an, 4% în al doilea, 3% în al treilea şi câte 2% în anii patru şi cinci, din volumul vânzărilor. La vânzări de peste 100 mii de euro pe cap de producător”.

Specialist în agricultură durabilă

Exploataţia agricolă a societăţii Cereal Compagra din comuna Piscu are un şef de fermă tânăr, de toată isprava. Are ştiinţa lucrării pământului în sânge. Şefa se mândreşte cu el. „Marius Corchi este copilul meu spiritual, îl consider ca pe copilul meu. Îl cresc de la 21 de ani”. În curând, va urma cursurile universitare.

N-a avut timp, până acum, treburile câmpului nu l-au lăsat.
Cristian Năstase, în vârstă de 25 de ani, continuă tradiţia familiei în profesiune, a absolvit Facultatea de Agronomie la Bucureşti. Zilele acestea a primit licenţa de masterat în specializarea Agricultură durabilă. Cristian este de mare ajutor în fermă, iar viitorul afacerii îi aparţine.

Dotare tehnică prin SAPARD

Societatea Cereal Compagra şi-a înzestrat parcul mecanic în urma derulării unui program Sapard, aprobat din 2007. Dotarea tehnică a cuprins maşini şi utilaje agricole: un tractor Fendt şi încă unul luat anterior în leasing, combină Fendt, echipamente pentru recoltat cereale păioase şi prăşitoare, un scarificator, semănătoare.

Valoarea totală s-a ridicat la 300 mii de euro. Dar are şi o mică dezamăgire: „semănătoarea de păioase nu a fost bună din naştere, a fost şi foarte scumpă, la vremea aceea a costat 50 mii de euro. Dar nu ne-am putut face treaba aşa cum trebuie, n-a funcţionat”.

Şi anul acesta a cumpărat utilaje noi: un tractor, o nouă semănătoare, o prăşitoare, un plug, un disc greu, pentru pregătirea patului germinativ. Totul a costat peste 70.000 de euro.