Într-o recentă conferinţă de presă a spus, cu neţărmurită bucurie, că „avem în acest an o producţie record la cultura grâului (…) cea de-a doua ca mărime din ultimii 43 de ani. Cifrele ne arată că în acest an avem cea mai mare producţie de grâu şi de secară din ultimii opt ani, respectiv 7,296 milioane de tone pe o suprafaţă de 2,63 milioane hectare”, potrivit junelui agricultor-şef.
După situaţia prezentată de ministrul Constantin, ar reieşi că în agricultura românească este supraproducţie! Criză de supraproducţie?! Aşa să fie?
Declaraţia a iscat unele controverse. Un cunoscut producător agricol a afirmat în media că “ministrul Agriculturii minte. Nu avem excedent de grâu! De ce la APIA, pentru grâu, este declarată doar suprafaţa de un milion şi jumătate de hectare?” Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu, a dat de înţeles că cifrele sunt “recoltate” din teren, de la direcţiile de agricultură. Acum, faptul că socoteala de la APIA nu se pupă cu cea de la minister nu este un… mister, deoarece producătorii agricoli cu suprafeţe mai mici, deşi nu depun cereri la APIA, se află în evidenţele direcţiilor agricole.
Referitor la situaţia dramatică de pe piaţa produselor agricole, îmi vin în minte slovele unei arhicunoscute zicale: „Decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost!” În acest sezon de producţie agricolă s-a făcut mult şi prost. Cel puţin aşa a declarat titularul de la MADR. Subiectul care i-a inflamat pe toţi cultivatorii este tocmai preţul mic al cerealelor!
Persistă întrebarea: există, oare, un cartel al marilor companii transnaţionale în ceea ce priveşte stabilirea preţurilor la produsele agricole? O conspiraţie a marilor jucători din piaţă împotriva fermierilor? Se ştie, doar, că de regulă, cel care cumpără face preţul!
La presiunea fermierilor, Ministerul Agriculturii a sesizat Consiliul Concurenţei. Instituţia a promis că va verifica şi va ieşi cu un comunicat. Dacă există voinţă politică, se poate afla. Organele statului monitorizează cam toate sectoarele de activitate, iar agricultura ţine tocmai de siguranţa naţională! Numai să primească ordin şi vor ieşi… interceptările!
La câteva zile de la sesizarea Consiliului Concurenţei, preţul de achiziţie la floarea-soarelui a scăzut la 0,8 lei/kg! Coincidenţă? Un mic producător gălăţean mi-a declarat că va fi nevoit să închidă unitatea de procesare a uleiului! Anul trecut a înregistrat o pagubă de circa 10 miliarde de lei vechi. Acum nu mai poate relua ciclul de fabricaţie. Fermierul mi-a spus că în condiţiile date, când preţul pe piaţa uleiului va fi puţin peste 3 lei litrul, deci, în pierdere pentru el, producţia va fi cumpărată de marii procesatorii pentru producerea de biocombustibil. Aceştia din urmă îşi vor dubla, astfel, profitul!
Ce-i de făcut? Câteva soluţii au fost identificate de fermieri: trebuie implementată o strategie agricolă bine gândită, coerentă, pe termen mediu şi lung. Apoi, se impune asocierea producătorilor agricoli în structuri puternice. Ar mai fi şi ieşirea cu cerealele pe Bursa Română de Mărfuri. Deocamdată nu este funcţională, iar fermierii încă sunt reticenţi şi neorganizaţi.
Aşadar, acum nici ei nu ştiu cum este mai bine: să facă producţie mare cu cheltuieli pe măsură ori să nu mai facă recoltă! Fermierul român este crucificat pe altarul intereselor europene. Îl bat musonii şi alizeele intereselor marilor corporaţii transnaţionale care impun legea şi regulile jocului. Ideal ar fi să producă mult, dar la un preţ rezonabil!
