Este de apreciat frecvența cu care viceprim-ministrul și ministrul Agriculturii iese “pe sticlă” pentru a transmite mesaje pozitive și liniștitoare pentru lumea muncitoare din agricultură. În ministeriatul său, junele telegenic Daniel Constantin vrea să trecă drept “patriarhul irigațiilor”. Un fel de ministru al “ploii la… comandă”! Și iată cum grăiește: „Mai avem nevoie, pentru a reabilita toată infrastructura de irigații, de 370 de milioane de euro, și ei se regăsesc în viitorul program.
Asociațiile din domeniu sunt pregătite și le transmit să pregătească documentele și mi-aș dori ca într-un termen relativ scurt, de doi-trei ani, să facem deja investiții în infrastructura secundară de irigații”. Ei, aș! Specialiștii în domeniu – atâția câți mai sunt – știu destul de bine că infrastructura de irigații, cu sorbul larg deschis, are nevoie de mult mai mulți bani.
Dar și de o strategie elaborată pe termen mediu și lung pentru refacerea sistemului național hidroameliorativ care, înainte de revoluție, însuma 3 milioane de hectare amenajate la irigat. Ori, ministerul Agriculturii nu are la ora actuală așa ceva.
În același timp, nici legislația în domeniu nu este actualizată, fiind chiar neprietenoasă cu fermierii. Să amintim doar că aceștia din urmă trebuie să plătească 10 la sută din valoarea mijloacelor fixe la preluarea infrastructurii de irigații de la organizații. Apoi, trebuie operate unele modificări în ghidurile de accesare a fondurilor destinate sectorului de irigații. Sunt unele prevederi și criterii ce trebuie corectate. Să dăm numai două exemple.
Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (LUAIR) cere ca în categoria cheltuielilor eligibile să intre și costul energiei electrice pentru alimentarea stațiilor de punere sub presiune. O altă solicitare, venită tot din partea LUAIR, privește emiterea unui act normativ pentru urgentarea preluării de către organizațiile de udători a infrastructurii de irigații de la ANIF, acolo unde lucrurile mai trenează, infrastructura aflată în exploatarea organizațiilor fiind un criteriu esențial de selecție a proiectelor.
Așadar, în lipsa unei strategii guvernamentale, reabilitarea amenajărilor hidroameliorative se rezumă, în principal, la accesarea fondurilor europene nerambursabile prin proiecte de până la 1 milion de euro. Nu zic că nu-i bun, dar este insuficient! Să luăm în discuție numai FOUAI Câmpia Covurlui, cu 75 de mii de hectare. Conform legislației, atât organizațiile de utilizatori de apă pentru irigații,cât și federațiile pot depune proiecte pentru maximum 1 milion de euro.
Păi, un milion de euro nu ajunge nici pentru repararea unor motoare de mare putere, darămite să mai reabilitezi cele două sifoane din Câmpia Covurlui pentru care sunt necesare aproape 30 de milioane de euro! Iar pentru modernizarea infrastructurii de aducțiune a apei (stații de pompare, de punere sub presiune, rețeaua de canale) sunt necesari cu mult peste o sută de milioane de euro! Și asta numai pentru județul Galați!
Anul trecut, pe Măsura 125, componenta „Irigații”, un număr de 97 de federații și organizații ale utilizatorilor de apă au depus proiecte. Dintre acestea, APDRP a declarat ca fiind eligibile un număr de 87 de proiecte, cu o valoare de 86 de milioane de euro. Plafonul de finanțare fusese de numai 60 de milioane de euro. Cu mare greutate s-au găsit cele 26 de milioane de euro ca toate proiectele selectate să intre la finanțare. Dacă abia s-au găsit acești bani, ce să mai vorbim de strategie guvernamentală sau ministerială, de viziune sau gândire pe termen scurt, mediu sau lung!
Așadar, ministrul și viceprim-ministrul conjunctural Daniel Constantin vine să ne spună că prin noul PNDR se va reabilita toată infrastructura din amenajările hidroameliorative. Cel care-l privește pe Daniel Constantin și-i soarbe cu nesaț cuvintele, precum planta picăturile de apă pe timp de arșiță, ar zice că-i faină treaba și tare-i lesnicioasă! Nici pe departe!
Problema irigațiilor nu o va rezolva doar PNDR 2014-2020, program care nici măcar nu a dat drumul la robinetul cu sumele alocate. Și nici nu are cum, pentru că nici nu se vorbește nimic despre stadiul de elaborare a ghidurilor de accesare a viitoarelor măsuri. Probabil că se vor copy/paste din precedentul program. Problema irigațiilor în România este mult mai complexă și ea nu va fi rezolvată decât printr-un act de voință politică, prin elaborarea unui plan strategic etapizat, printr-o legislație corespunzătoare și printr-o infuzie masivă de capital!
