Simbolic, ce vedem în tabloul zugrăvit anterior? Păi, avem Uniunea Europeană – călare pe măgar; avem dobitocul, adică noi, țara noastră (călăriți/călărită); avem morcovul – fondurile europene, spre care tindem, dar pe care nu-l putem consuma în întregime! Despre direcția de deplasare, ce să mai vorbim, se pare că mergem “de-a-n boulea”!
Așadar, imaginea respectivă sintetizează ceea ce s-ar putea chema „politica măgarului cu morcovul la bot!” Și aici îmi vine în minte afirmația fostului comisar european Franz Fischler, care avertiza că „Europa ne dă, dar nu ne bagă în traistă! Deci, avem în față fondurile europene ale programului șeptenal 2014-2020, cu un buget de peste 8 miliarde de euro. Cum să ni le îndesăm în traistă? Aici e baiul. Și „frumoasa” experiență din exercițiul financiar trecut nu ne dă prea mare încredere că vom avea sorți de izbândă.
Dacă privim peste umăr la vechiul PNDR, observăm lesne că, la finalul celor șapte ani de finanțare, gradul de absorbție a alocării FEADR a ajuns la doar 67,30 la sută. Din unele statistici, rezultă că nu suntem mai breji nici la fondurile structurale, statul român aflându-se la 15 procente distanță față de media UE a absorbției fondurilor nerambursabile și, în continuare, ocupăm ultimul loc în Europa.
În bugetul repartizat României pentru primii doi ani ai noului exercițiu bugetar (2014-2015) sunt alocate 460 milioane de eurofonduri și tot atâtea milioane destinate zonelor defavorizate din mediul rural, bani pe care trebuie să-i utilizăm până la 31 decembrie 2015.
Or, la o rată de absorbție de doar 0,8 la sută, înregistrată în primele patru luni ale acestui an, situația nu e atât de promițătoare, ci chiar descurajantă.
Birocrația excesivă, atât cea comunitară, cât mai ales cea tipic românească, ne îndepărtează, la fiecare pas, de „morcovul” european. Nu întâmplător și destul de semnificativ, Angela Filote, șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România, făcea un apel către MADR, de Ziua Europei: „Să lăsăm țăranul să facă agricultură și să nu-l transformăm într-un birocrat. Suntem noi suficient de birocrați, avem un aparat birocratic suficient de puternic. Este bine să ne asigurăm că banul e cheltuit corect și, în același timp, să simplificăm cât mai mult procedurile”.
Și ar mai fi o chestiune care trebuie adusă în discuție, subliniată și de oficialul european: cu cât morcovul comunitar e mai dolofan, cu atât crește și tentația „dăunătorilor” autohtoni de a-l devora. Datele comunicate de autoritățile de gestionare a fondurilor europene sunt concludente. Ca urmare a controalelor efectuate în anul 2013 de către Departamentul de Luptă AntiFraudă (DLAF), din subordinea Guvernului, sub aspectul recuperării administrative, au fost emise procese verbale, prin care s-au constituit debite în cuantum de aproximativ cinci milioane de euro.
Sigur, fondurile europene – atâtea câte ni s-au alocat – sunt absolut necesare pentru dezvoltarea viitoare a României. Însă, cu o birocrație suficient de puternică, nu se poate performa în absorbția eurofondurilor. Morcovul va fi, în continuare, mâncat numai pe jumătate?!
