Și pentru entomologii agricoli, cultura rapiței este la fel de frumoasă, deoarece această plantă este „iubită” de un număr mare de insecte, atât în perioada toamnei, dar și primăvara sau chiar vara, când plantele sunt în ultimele faze de vegetație.
Oscilații termice mari într-un interval de timp scurt
Din punct de vedere al insectelor dăunătoare rapiței, la început de primăvară, prima provocare a fost reprezentată de gărgărițele tulpinilor (Ceutorhynchus napi și Ceutorhynchus quadridens). Dacă în primăverile precedente, problemele erau cauzate de creșterea bruscă a temperaturii, insectele reluându-și zborul atunci când câmpul nu era încă zvântat și nu întotdeauna se puteau intra cu echipamentele terestre pentru a aplica insecticidele, în acest an provocarea a fost de altă natură. Temperaturile maxime nu au mai fost așa de ridicate în luna martie (până la 26 martie, data la care redactez articolul), în schimb au fost oscilații mari de temperatură. În sudul și în sud-estul țării, primii adulți hibernanți au apărut în lanurile de rapiță (și în capcanele entomologice) încă de la începutul lunii martie. Fermierii au așteptat să treacă cele opt zile ca să efectueze tratamentul în vegetație, dar pe data de 6 martie… temperatura a scăzut accentuat și chiar a nins. După câteva zile, vremea iar s-a încălzit, adulții hibernanți au apărut din nou, dar după alte câteva zile temperaturile au scăzut brusc și a plouat.
Această situație nu s-a întâlnit numai la început de primăvară. Toată iarna a fost marcată de oscilații mari de temperatură într-un interval de timp scurt. Având în vedere aceste variații termice, fermierii se întreabă când are loc curba maximă de zbor al adulților de Ceutorhynchus și dacă, în aceste condiții, mai trebuie să facă sau nu tratamentul.
Un alt aspect important este acela că starea de vegetație a culturilor de rapiță variază foarte mult de la o fermă la alta, în funcție de data semănatului și a răsăritului. În majoritatea fermelor, plantele de rapiță au trecut cu bine peste iarna relativ blândă, dar în prezent nu au ajuns la înălțimea de 20 cm, prin urmare sunt încă sensibile la atacul de gărgărița tulpinilor. Deci provocarea pentru fermieri a fost destul de mare chiar și dacă vorbim strict de această problemă „entomologică”. Dar dacă ar fi fost singura, era foarte bine, însă rapița este o cultură plină de surprize.
Fermierii nu mai pot preîntâmpina atacul dăunătorilor
Gândacul lucios (Meligethes aeneus) este un alt dăunător periculos, poate cel mai cunoscut dăunător al rapiței. Insectele se hrănesc cu organele florale și cu polenul, atât din bobocii florali nedesfăcuți, cât și cu cel din florile deschise. Cele mai mari pagube se produc când insectele se hrănesc cu bobocii florali nedesfăcuți. În acest caz, organele florale sunt distruse, prin urmare nu se vor mai forma silicvele, iar producția scade. S-au întâlnit cazuri când pagubele de recoltă au variat de la 50 la 70%, dar și situații când cultura a fost compromisă aproape în totalitate, din cauza neefectuării tratamentelor în vegetație cu unul din insecticidele omologate pentru acest dăunător.
În literatura de specialitate, precum și în manualele de entomologie agricolă, se menționează că în condițiile climatice ale țării noastre, gândacul lucios apare în lanul de rapiță în a doua jumătate a lunii aprilie. Anul trecut, dăunătorul a apărut în culturi și/sau în capcanele entomologice în ultimele zile ale lunii martie. Și fermierii din sudul țării constataseră, anul trecut, prezența adulților hibernanți în lanurile de rapiță încă de la sfârșitul lunii martie și se întrebau cu ce să trateze, cu un insecticid sistemic sau cu unul de contact, dar mai ales când să trateze. Agricultorii se așteptau la ce era mai rău în legătură cu atacul gândacului lucios. Anul trecut însă, cultura de rapiță era mult mai avansată în vegetație la finele lunii martie comparativ cu acest an (foto 1, 2 și 3).
De asemenea, anul trecut începutul primăverii a fost mult mai cald decât în acest an. Dar în 2014 ploile survenite în lunile aprilie și mai, cu mult peste mediile multianuale, au pus capăt îngrijorării fermierilor din sudul țării.
Nu există soluții de tratament împotriva gândacului păros
Dar iată că acum apar alte provocări. Una dintre ele este binecunoscută fermierilor din vestul țării. Este vorba de gândacul păros (Epicometis hirta). La prima vedere, adulții acestei specii, prezenți pe inflorescențele de rapiță, par niște insecte leneșe, care se deplasează greoi. Aparențele înșală. Insectele se hrănesc cu organele florale, distrugându-le. Au existat situații când producția a fost compromisă. În vestul țării unii fermieri nu au mai cultivat rapiță din acest motiv.
Gândacul păros este o specie polifagă, în afară de rapiță sau de muștar, produce pagube și în livezi sau la vița de vie. S-au semnalat probleme în județul Timiș, în livezi, unele fiind înființate pe proiecte europene costisitoare și cu cheltuieli mari. Problema este că insectele produc pagube exact în momentul când are loc zborul albinelor în cultura de rapiță, ceea ce limitează foarte mult opțiunile de combatere chimică. De fapt, în prezent nu există nimic omologat pentru combaterea gândacului păros la rapiță. Anul trecut s-a emis o autorizare temporară pentru folosirea insecticidului Calypso 480 EC pentru combaterea acestui dăunător. Timpul a trecut, autorizarea temporară a expirat așa că în prezent nu prea există opțiuni chimice.
Fermierii se întreabă de ce s-a înmulțit acest dăunător. Există câteva posibile răspunsuri: pe de-o parte condițiile climatice care par a favoriza insecta, apoi noile tehnici de lucrat solul și, nu în ultimul rând, creșterea suprafețelor cu rapiță înseamnă o cantitate mare de inflorescențe la hectar, adică o „masă bogată” pentru insecte.
În manualele de entomologie agricolă se menționează că adulții hibernanți apar în natură în luna aprilie, zborul în masă fiind înregistrat la sfârșitul lunii mai. În prezent, cel puțin în zona de vest a țării, zborul maxim al insectelor coincide cu perioadele de maximă înflorire a plantelor de rapiță. Deci, în general, se poate constata că dăunătorii de primăvară ai rapiței apar mai timpuriu decât de obicei, uneori chiar și cu o lună mai devreme. Aceasta înseamnă că tratamentele trebuie făcute și ele mai din timp, uneori într-o perioadă în care trebuie să înființăm culturile de primăvară, ceea ce înseamnă aglomerarea multor lucrări într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Toate aspectele evidențiate anterior formează doar o mică parte din problemele cauzate de insectele dăunătoare la cultura rapiței. Dacă mai punem la socoteală că în unele zone ale țării fermierii au început să se confrunte cu noi buruieni problemă, cum ar fi Vulpia myuros, sau că în alte zone, fermierii au mari probleme cauzate de putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), se poate contura un tablou complet privind provocările ce țin de protecția plantelor.
Aceasta este cultura rapiței, cu bune și cu ele. Iubită de mulți fermieri, abandonată de alții, plantele de rapiță le putem vedea în continuare pe suprafețe mari în țară, atâta timp cât este rentabilă. Pe măsură ce trec anii, provocările la această cultură se înmulțesc. Poate că acesta este și motivul pentru care preferăm rapița în cultură, și anume faptul că ne pune mintea la contribuție. Uneori însă drumul de la succes la faliment este foarte scurt, așa că până la recoltare trebuie să stăm cu ochii pe rapiță.
Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea
„O „LUPTĂ INECHITABILĂ” CU INSECTELE DĂUNĂTOARE
Specialiștii recomandă monitorizarea continuă a culturii, dar în timp ce fermierii citesc recomandările, apar alte preocupări problemă în ferme, cum ar fi creșterea prețului la inputuri, apoi apare o altă problemă, cum ar fi întârzierea plății subvențiilor. Mai departe, când fermierii sunt în câmp, din nou apare ceva, poate află că s-a stricat un tractor, de exemplu, în timp ce o altă alertă anunță că vine un control de la ANAF. Și așa mai departe… Adică, în această perioadă în care se recomandă monitorizarea continuă a lanurilor de rapiță, fermierii au foarte multe probleme pe cap atât de natură organizatorică, cât și de natură birocratică. Uneori am impresia că este o „luptă inechitabilă” cu insectele dăunătoare.
În timp ce noi „luptăm”, pe mai multe fronturi, cu insectele, bolile, buruienile, cu condițiile meteo (probleme cu băltiri), dar mai ales cu birocrația, insectele știu una și bună: să se hrănească și să perpetueze specia.
