Voi face un scurt bilanț al câtorva probleme entomologice cu care s-au confruntat fermierii anul acesta. Informațiile sunt culese de la colaboratori, colegi care lucrează în producție, de la fermieri și din activitatea proprie.
Inamicii grâului de toamnă
Grâul a adus satisfacții anul acesta, chiar dacă în unele cazuri producțiile au fost mai scăzute comparativ cu anul trecut. La începutul primăverii, în unele ferme din sud-estul țării, acolo unde nu s-au tratat semințele cu insecticid sau cu insectofungicid iar grâul a fost semănat după grâu, au apărut larvele gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides). Atacul s-a produs pe fondul unei umidități ridicate a solului, ca urmare a precipitațiilor excedentare din luna martie (de cel puțin două ori mai mari decât media multianuală pentru această perioadă). Monocultura a creat și ea condiții ideale pentru atac. Particularitatea situației constă în faptul că invazia a fost mai mare în primăvară decât în toamna anului trecut.
În acest an, toamna s-a manifestat în „trepte”, adică s-au înregistrat perioade mai ploioase în a doua decadă a lui septembrie și în a doua parte a lunii octombrie (motiv pentru care mulți fermieri au semănat grâul mai târziu), a urmat un noiembrie aproape fără ploi, încheiat cu un front de precipitații. Dacă nu s-a tratat sămânța cu un insecticid sau cu insectofungicid, iar grâul a fost semănat după grâu, putem avea atac chiar în ferestrele iernii, mai ales acolo unde rezerva biologică a dăunătorului este ridicată. Așadar, trebuie să fim atenți cu acest dăunător foarte activ în ultimii ani.
Ploșnițele cerealelor (Eurygaster spp.) au creat puține probleme în acest an la cultura grâului. Având în vedere că ultimii ani (cu excepția lui 2015) au fost nefavorabili ploșnițelor, este posibil ca populația acestui dăunător să aibă un nivel mai redus comparativ cu anii în care s-au înregistrat probleme. Dar asta nu înseamnă că ne culcăm pe o urche. Din punct de vedere statistic, după câțiva ani de „liniște” pot să urmeze unii cu mari invazii ale acestui dăunător. Monitorizarea este cheia prevenției. {i, de asemenea, ajută și schimbul de informații cu ceilalți colegi, între fermieri și specialiștii din protecția plantelor.
Rozătoarele au fost mult mai „liniștite” în primăvara acestui an, după ravagiile făcute în toamna lui 2014 (în special în luna noiembrie). Unul dintre motive este legat de vremea de la începutul primăverii. Aceeași vreme care favorizase atacul de Zabrus tenebrioides (cantitatea excedentară de precipitații) a defavorizat rozătoarele. Se știe că evoluția populațiilor de rozătoare are un caracter ciclic, invaziile apărând o dată la 3-4 ani. E drept că nu se mai respectă acest „calendar”. De exemplu, în zona de sud a țării s-au înregistrat probleme în ani consecutivi, 2013 și 2014. Dar au existat și în 2011. Așa că nici atacul rozătoarelor nu ar trebui să ne mai ia prin surprindere.
Însămânțarea timpurie a orzului de toamnă
Anul acesta, temându-se de secetă, mulți fermieri din zona de sud și de sud-est a țării au semănat orzul mai repede decât epoca optimă, unii chiar la început de septembrie! Într-adevăr, sezonul autumnal a avut perioade secetoase, dar în același timp a avut și intervale foarte ploioase și mai reci, fiind urmate apoi de vreme călduroasă. După ce în luna octombrie s-au înregistrat două perioade cu ploi însemnate cantitativ, a urmat noiembrie cu temperaturi mult mai ridicate decât mediile multinuale și fără ploi (până pe 23 noiembrie). Rezultatul? Cultura de orz semănată prea timpuriu a avut o dezvoltare foarte mare, dar a fost atacată de afide, care au răspândit în lan viroze, ceea ce va însemna pierderi de producție în anul care vine.
Rapița – pe cât de delicată, pe atât de atractivă pentru insecte
Rapița de toamnă a fost și ea o cultură mult încercată în acest an, dar, per ansamblu, a adus beneficii majorității fermierilor, mai ales că prețul de valorificare a fost un pic mai mare comparativ cu anul trecut. Sunt binecunoscute problemele cauzate de atacul dăunătorilor, în general rapița este foarte „iubită” de insectele dăunătoare în toate fazele de vegetație. În această toamnă nu s-au înregistrat atacuri ridicate de purici (Phyllotreta spp. sau Psylliodes chrysocephala). O posibilă explicație pentru atacul mai slab din toamnă ține tot de condițiile climatice. Sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie au fost marcate de secetă și de temperaturi ridicate. De exemplu, în zona de sud a țării, în primele cinci zile ale lunii, temperaturile maxime ale aerului au fost cuprinse între 34 și 36oC. Acest lucru a dus la întârzierea ieșirii din diapauza estivală a adulților acestor specii. Când insectele și-au reluat activitatea, plantele de rapiță, acolo unde culturile au răsărit uniform, deja depășiseră faza critică (trei frunze, BBCH 13) pentru atacul acestor dăunători. Apoi, în perioada 10-12 septembrie s-au înregistrat precipitații mai mari de 50 mm, deci din nou au existat condiții nefavorabile pentru atacul puricilor. Am putea spune că fermierii au avut noroc. Totuși, norocul nu ține la infinit, așa că o verigă tehnologică de bază rămâne tratamentul semințelor înainte de semănat.
În zona de est a țării s-au semnalat probleme cauzate de larvele viespii rapiței (Athalia rosae). În primul stadiu de dezvoltare, larvele minează frunzele de rapiță, iar câteva zile mai târziu rod epiderma și mezofilul acestora. În stadii mai avansate, ele consumă frunzele în totalitate, lăsând intacte numai nervurile principale. Dăunătorul este foarte periculos toamna, când dacă este scăpat de sub control poate să producă pagube importante de recoltă și chiar să compromită cultura în totalitate. Dacă pragul economic de dăunare (PED) este depășit (mai mult de 2 larve/plantă), se recomandă efectuarea unui tratament în vegetație cu unul din produsele omologate.
În toamnele ultimilor ani, în zonele de sud și de sud-est ale țării, un lepidopter începe să își facă simțită prezența din ce în ce mai mult în culturile de rapiță. Este vorba de fluturele alb al verzei (Pieris brassicae). Acesta se remarcă foarte ușor în câmpurile de rapiță prin coloritul alb al aripilor, cu una sau două pete negre, rotunde, pe partea mediană a aripilor anterioare (masculii au câte una, femelele au câte două). Toamnele lungi și călduroase favorizează activitatea acestui lepidopter. Am remarcat prezența fluturilor în câmpul de rapiță, inclusiv la jumătatea lunii noiembrie, ca urmare a temperaturilor mai ridicate decât cele normale. Sigur, fluturele în sine nu este periculos, nu produce daune, dar depune ouăle din care eclozează larvele, care la început stau grupate, rod parenchimul și epiderma inferioară, iar în stadii mai avansate devin solitare, rod frunzele, lăsând intacte numai nervurile. Dăunătorul trebuie monitorizat cu atenție în anii care vin, pentru a nu avea surprize neplăcute.
Rozătoarele nu au pus probleme plantelor de rapiță în această toamnă, ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile din prima decadă a lunii septembrie, dar și de la mijlocul lui octombrie, când s-au înregistrat precipitații peste medie. Dar trebuie să fim atenți în continuare, deoarece este posibil ca în anii următori, dacă evoluția climatică va fi favorabilă, rozătoarele să se înmulțească iarăși, producând invazii, așa cum s-a întâmplat în anii 2013, dar mai ales 2014.
La final de an, vă urez un 2016 cu cât mai multe realizări, cu recolte bogate, corespunzător recompensate. {i un an fără mari probleme cauzate de dăunătorii culturilor agricole! La Mulți Ani!
Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea
