Cea mai recentă cercetare are ca temă calităţile şi vulnerabilităţile albinei Apis Mellifera Carpatica, rasa autohtonă, în comparaţie cu rasele de influenţă italiană şi cu rasa Buckfast. Este un proiect dezvoltat de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură Bucureşti, care cuprinde 16 ţări partenere, pentru zona Moldovei fiind implicate doar trei entităţi, între care şi ferma apicolă din comuna ieşeană Moşna.
Pierzi matca, pierzi întreaga familie
În anul 2017, specialistul a ajuns la un efectiv de 300 de familii de albine, reuşind sporirea acestuia, într-un an de zile, cu aproximativ 50 de familii. Însă, discutăm despre un an apicol 2016-2017 dificil, cu serioase nelinişti şi cu pierderi în primăvară. ”Atunci când, în primăvară, albinele au ieşit pentru prima dată la zborul de curăţire, majoritatea apicultorilor, inclusiv eu, eram dezamăgiţi. Familiile de albine erau foarte slăbite, după o iarnă grea şi, mai ales, după o toamnă cu semnificative carenţe de polen. Dar, chiar dacă primăvara 2017 a fost suficient de rece, aplicând tehnologia şi mai ales tratamentele, am reuşit să ajutăm familiile de albine să se dezvolte corespunzător. Dar, atenţie, din cauza neglijenţei faţă de matcă, este posibil ca odată cu pierderea acesteia, să fie nevoie să se desfiinţeze, în toamnă, respectivele familii. Deci, dacă vorbim despre pierderi, unul dintre motive poate fi şi această neglijenţă faţă de matcă”, menţiona apicultorul.
Toamna 2017 a sosit pe fondul unor culesuri nu tocmai performante la salcâm şi la tei, ambele perioade de cules fiind caracterizate prin temperaturi scăzute şi precipitaţii semnificative. La floarea-soarelui, situaţia a fost mai bună, astfel că apicultorii au putut recupera din speranţele afectate în primăvară şi în timpul primelor culesuri. ”Acolo unde familiile de albine au fost tratate şi unde s-au aplicat tehnologiile necesare dezvoltării, producţiile au fost normale. Vorbesc despre producţii medii de 10-15 kg la salcâm, iar la tei de peste 20 kg”, preciza Ioan Bălteanu.
Triada Rasă-Casă-Masă rămâne valabilă şi în stupărit
Se ştie faptul că anul apicol începe la 1 august, perioadă în care demarează şi pregătirile pentru intrarea albinelor în sezonul de iarnă. ”Sunt foarte importante tratamentele şi asigurarea rezervelor de hrană, în cantitate de minim 15 kg de miere/familia de albine. Însă precizez că este vorba despre miere de foarte bună calitate. Trebuie să ne asigurăm de faptul că albinele vor avea pentru sezonul rece miere căpăcită. Este foarte important, fiindcă altfel va absorbi umiditatea din atmosferă şi va fermenta. Dacă, iarna, albina va consuma o miere fermentată, i se va umfla abdomenul, ceea ce va putea conduce la boli precum diareea şi, apoi, chiar nosemoza. Ştim că boala apare atunci când în stup există factori favorizanţi precum lipsa zborurilor, lipsa curăţeniei şi nedezinfectarea stupilor, umiditatea crescută, dar şi hrana slabă calitativ, respectiv miere de mană sau miere necăpăcită”, explică specialistul.
La fel ca şi în alte ramuri ale zootehniei, şi în apicultură există o triadă care trebuie respectat, pentru a obţine performanţa, fiind vorba despre ”Rasă-Masă-Casă”.
Un aspect important, pentru o bună iernare a albinelor, este cel referitor la împachetaj (Casă). ”Familiile de albine nu trebuie să fie lăsate de izbelişte, dar nici nu este bine să fie prea înfofolite. Cuiburile trebuie restrânse la numărul de ramuri, de faguri, bine ocupate cu albine. Şi ajungem la capitolul rasă, aici subliniind faptul că mătcile care intră în sezonul de iarnă trebuie să fie cât mai tinere, de bună calitate şi capabile să înceapă ouatul cât mai devreme, în primăvara următoare. Eu recomand albina autohtonă, fiindcă este adaptată condiţiilor de mediu de la noi din ţară, este rezistentă, blândă şi cu o productivitate ridicată”, explica inginerul ieşean.
Atenţie mare la administrarea siropurilor în această perioadă. Dacă nu a fost pregătită hrana din timp şi se apelează la administrarea tardivă a ei, nu se reuşeşte decât să se uzeze organismul albinei, aceasta urmând a ceda în timpul iernii sau în primăvară.
În viitoarele numere ale revistei, vom reveni cu cele mai recente rezultate practice ale cercetărilor desfăşurate în comuna Moşna, judeţul Iaşi, cu privire la caracteristicile albinei Apis Mellifera Carpatica, obsevată în sistem liber de intervenţia omului.
Ioan Vlad Bălteanu: ”Anul acesta a fost o situaţie foarte relevantă faţă de felul în care a fost pregătit stupul pentru iernare. Valul de frig şi de zăpadă din aprilie 2017 a arătat clar diferenţa dintre cei care au hrănit familiile de albine la timp şi cei care au hrănit târziu, în toamnă. Practic, familiile care au primit hrana mai târziu, au cedat în perioada rece din primăvara acestui an”.
TOAMNA APICOLĂ: INTERVENŢII ÎN STUP PENTRU O BUNĂ IERNARE
Foarte importante, în perioada de toamnă târzie, sunt lucrările de întreţinere prin executarea de tratamente împotriva varroozei. Tratamentele trebuie efectuate şi împotriva nosemozei, prin pulverizarea pe faguri cu protofil. În luna noiembrie, dacă vremea permite, se completează ultimele lucrări sau secvenţe din lucrările pregătitoare care nu au fost executate în timp util. Activitatea perfectă din timpul iernării depinde de modul cum au fost pregătite familiile pentru sezonul rece, respectiv să se fi asigurat o vatră de iernare corespunzător aleasă, hrană -suficientă şi calitativă-, o matcă tânără, viguroasă şi sănătoasă, albine sănătoase, adăpost fără fisuri, cuib termoizolat, apărat de atacul şoarecilor sau de trepidaţiile ori de zgomotele provocate de către oameni, animale, păsări – ciocănitoarea fiind cea mai dăunătoare, putând chiar să provoace decimarea familiilor de albine din cauza agitaţiei şi a consumului inutil de hrană, consum care lasă familia de albine fără rezerve de miere şi care poate conduce la pierderea efectivelor.
Treptat, odată cu răcirea vremii, albinele vor intra la iernat, prin aglomerarea lor în ghemul de iernare, de regulă, format pe fagurii dispuşi în dreptul urdinişului. De reţinut faptul că tot în luna noiembrie, dacă sunt zile mai calde şi mai însorite, cu temperaturi cuprinse între 12 şi 14 grade, este posibil şi normal ca albinele să efectueze zboruri sumare de curăţire, mai ales albinele proaspăt ecluzionate.
Apicultorul va supraveghea stupina pe perioada iernării doar prin vizite scurte şi prin ascultarea stupilor, fiind recomandat să intervină imediat ce sesizează aspecte care pot perturba iernarea corespunzătoare.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 18/201 (editia 15-31 octombrie)
