Despre porcul Mangaliţa se spune că este „somonul pe patru picioare”, asemănare care porneşte de la un adevăr, explicat de către specialiştii din domeniu. ”Întotdeauna carnea se exprimă prin două mari categorii de însuşiri, respectiv cele cantitative şi cele calitative. Însuşirile calitative ţin de rasă – de unde provine şi unde s-a dezvoltat aceasta -, de furaje, de durata de creştere şi de anumite caracteristici native ale rasei. Bazna şi Mangaliţa deţin unele însuşiri native deosebite, între acestea evidenţiindu-se faptul că grăsimea se regăseşte inclusiv la nivel intramuscular, adică între fibrele musculare. Această grăsime situată şi la nivelul muşchiului conferă cărnii frăgezime, savoare, suculenţă. Astfel, întotdeauna, carnea provenită din cele două rase va avea însuşiri organoleptice (de gust) total diferite de cele ale cărnii de la alte porcine, din alte rase şi în special de la cele crescute intensiv”, explica Benone Păsărin.

Cine a botezat porcul Mangaliţa cu denumirea de „somon pe patru picioare” s-a mai gândit şi la faptul că grăsimea acestuia are în componenţă 70% grăsimi nesaturate (”grăsimi bune”), Omega 3 şi Omega 6, aceşti acizi graşi nesaturaţi responsabili cu sănătatea umană. „Vorbim despre un raport foarte bun Omega 3/Omega 6 în grăsimea de la cele două rase (excesul de Omega 6 din organism poate dăuna, provocând chiar diabet), ceea ce contribuie la sănătatea creierului uman, a inimii, posibilitatea de a controla trigliceridele, colesterolul şi chiar reumatismul. Probabil că nu degeaba, în popor, reumatismul se trata cu bucăţi de slănină puse pe zona afectată. Rasa Mangaliţa, dezvoltându-se odată cu dezvoltarea noastră, a oamenilor, poate fi uşor asimilată, organismul nostru recunoscând carnea de Mangaliţă ca fiind una propice sănătăţii sale. Aceasta, deoarece ne-am născut şi am crescut odată cu ea, aici, în Balcani”, adăuga specialistul ieşean.

Ungurii au făcut din Mangaliţa un brand pentru export
La ora actuală, se vorbeşte tot mai mult despre aşa-numitele ”grăsimi trans”, mai puţin benefice pentru organism, care se pot regăsi în grasimea animalelor şi care, în mod industrial, se obţin prin hidrogenare. La cele două rase, Bazna şi Mangaliţa, grăsimile trans se află în proporţii foarte mici, respectiv sub 1%, ceea ce înseamnă că este salvat colesterolul bun. Tocmai de aceea, Salamul de Sibiu a folosit şi, probabil, foloseşte grăsimea şi carnea provenite de la porcii Mangaliţa şi Bazna.
”În primul rând, aceste rase au o proporţie scăzută de apă, ceea ce conferă cărnii şi grăsimii o conservabilitate mai mare. Carnea moşteneşte o cantitate suplimentară de zaharuri, de la porcul mistreţ. Ştim cu toţii că vânatul este întotdeauna mai dulce. Aceasta, deoarece proporţia de zaharuri din muşchi este mai mare. Aşadar, gustul şi conservabilitatea sunt însuşiri distincte şi deosebite ale cărnii şi grăsimii de Bazna şi Mangaliţa. Poate, tocmai de aceea, vecinii noştri au investit atât de mult în rasa Mangaliţa şi, la ora actuală, exportă multe tone de preparate spre ţările occidentale”, menţiona profesorul ieşean.

Şi alte naţii şi-au conservat rasele tradiţionale
Spaniolii, de pildă, au o rasă contemporană cu Mangaliţa, din Antichitate a Balcanilor – luând naştere prin încrucişarea porcilor primitivi europeni (mistreţ european) cu porcii primitivi mediteraneeni şi asiatici, aduşi de către romani în Europa. „Practic, la Mangaliţa, nu există o dată precisă a introducerii în ţara noastră, deoarece o perioadă lungă de timp între Ţara Românească şi Serbia erau graniţe flexibile, Banatul la fel, iar sârbii, bulgarii, românii, ungurii, cehii, polonii se întâlneau la târguri şi făceau schimburi de animale. De aici şi numeroasele varietăţi de Mangaliţa (cinci varietăţi). Ei bine, Spania, din aceeaşi perioadă, are porcul iberic. Din acest porc, de zeci de ani produc acea renumită Şuncă de Serrano. Pornind de la acest porc iberic pe care ei îl cresc numai în libertate, s-au gândit să sporească industria produselor tradiţionale. Astfel, au apelat la rase de acelaşi nivel, dacă nu chiar un pic mai bune, mai echilibrate, precum Mangaliţa. Astăzi, cantităţi însemnate de jambon de Mangaliţa , din Ungaria, de exemplu, se exportă către Spania. Exporturile merg bine însă şi pe pieţele din Germania, Olanda, Belgia, Irlanda, Japonia”, ne declara Benone Păsărin.

POSIBILE DIRECŢII DE VALORIFICARE
Deocamdată, nu se poate vorbi despre o concurenţă acerbă pe piaţa internaţională a jambonului, şuncii şi mezelurilor din porc Mangaliţa/Bazna, astfel încât preţuri de 165 euro/kg jambon, cum se înregistrează la Paris sau de 25 euro/kg la mezeluri, pot încuraja această afacere de nişă, în care România ar putea avea un enorm potenţial.
”Deocamdată, nu se pune problema exportului de carne de porc din aceste două rase, deşi alţii exportă săptămânal suficient de mult porc Mangaliţa, dar ar fi mulţumitor ca fermierii să vândă carnea în ţară, să câştige prin valorificarea în restaurantele din marile oraşe, precum şi în târgurile de produse tradiţionale şi în lanţurile de retail”, arăta Benone Păsărin.
Rămâne să se reuşească realizarea acelei trinităţi, producător de purcei – crescător – procesator, iar cele trei rotiţe să se învârtă în acelaşi sens, să existe o completare a lor şi o conştientizare a importanţei existenţei lor.

CERINŢE TEHNICE DE CREŞTERE
Referitor la tehnologia de creştere, Benone Păsărin spune că ambele rase sunt nepretenţioase, dar răspund pozitiv la condiţii îmbunătăţite. ”Într-un an, un porc poate fi crescut cu circa 500 kg de porumb, ştiulete măcinat cu totul. În rest, creşte cu masă vegetală, cartofi, bostănoase şi, în perioada de iarnă, valorifică fânul foarte bine. Mangaliţa, prezentând un intestin mai lung, valorifică extraordinar de bine şi fânul de lucernă. Este un porc rustic, rezistent, nu are pretenţii la tratament. Mangaliţa nu are o prolificitate foarte bună (5-6 purceluşi/fătare), faţă de Bazna, iar scroafele nu sunt chiar atât de bune mame, în sensul că nu au grijă de purceluşi în timpul alăptării. Trebuie atenţie, spre a nu înregistra pierderi prin strivire”, explica Benone Păsărin.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/210 (ediţia 15-31 martie 2018)