Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) susţine iniţiativa Uniunii Europene privind protecţia polenizatorilor şi consideră absolut necesar a îmbunătăţi cunoştinţele privind declinul polenizatorilor din zonele rurale, urbane şi periurbane, cauzele şi consecinţele acestuia asupra producţiei apicole, agricole şi asupra biodiversităţii şi impactul economic în România, determinat prin studii de caz specifice.

UE să acţioneze prudent şi cu mai multă responsabilitate

Comisia Europeană trebuie să dezvolte modalităţi inovatoare pentru a proteja recoltele împotriva dăunătorilor şi a bolilor şi să ia în considerare rolul potenţial al noilor tehnici inovatoare de a îmbunătăţi durabilitatea sistemului alimentar, garantând în acelaşi timp siguranţa acestora.
Considerăm că este necesar ca în fiecare ţară din UE să existe laboratoare acreditate care să poată verifica un număr de probe relevant şi să ateste procentual prezenţa reziduurilor ţinând cont de legislaţia europeană şi de cea mondială în domeniu, care să certifice că substanţele utilizate nu au efect asupra populaţiei.
Înainte de a interzice anumite substanţe pentru care au fost deja făcute verificări privind evaluarea riscurilor şi la care s-a demonstrat că nu există efecte nedorite asupra albinelor melifere, să se asigure cel puţin existenţa altor opţiuni, chiar organice, cu eficienţă similară şi costuri rezonabile. Fermierii nu au preferinţe de a folosi anumite produse. Trebuie să fim conştienţi că includerea în programele de cercetare a pesticidelor organice nu se va întâmpla peste noapte şi este nevoie de o perioadă de câţiva ani de tranziţie.

Nu există studii ştiinţifice concludente

Majoritatea fermierilor şi apicultorilor aplică produse pentru protecţia plantelor şi albinelor astfel încât să asigure o producţie minimă garantată care să permită rentabilitatea şi să asigure hrană de calitate necesară populaţiei. Agricultorii fac asolament, străduindu-se să menţină biodiversitatea şi să colaboreze foarte bine cu apicultorii, lucru demonstrat şi de datele statistice din ultimii ani. Fermierii sunt fortaţi de împrejurări să folosească anumite substanţe de protecţie a plantelor pentru a-şi salva culturile. Nu există studii ştiinţifice concludente care să ateste cu certitudine că insecto-fungicidele pe bază de neonicotinoide au efecte letale prin doza optimă aplicată sau că reziduurile provenite de la acestea au alte efecte, care pe parcursul unui ciclu de viaţă afectează polenizatorii. Sunt state unde se folosesc pe scară largă neonicotinoidele, atât ca tratament în vegetaţie, cât şi ca tratament la sămânţă şi care nu se confruntă cu Sindromul Depopulării Coloniilor. Ba mai mult, apicultorii de acolo exportă albine vii în alte state, pentru a-i ajuta pe confraţii lor de peste Ocean să îşi refacă populaţiile de albine, devastate de acest sindrom.
Deşi nu există studii ştiinţifice din care să reiasă cu certitudine că neonicotinoidele utilizate în tratamentul seminţelor au impact negativ asupra albinelor şi produselor apicole din Europa, acestea au fost interzise la nivel european pe motive emoţionale.

Tratamentele în vegetaţie – mai costisitoare şi mai dăunătoare albinelor

România este ţara cea mai afectată din Europa de atacul unor dăunători precum viermii sârmă (Agriotes spp.) şi răţişoara (Tanymecus spp.), atac ce poate deveni catastrofal, pentru că nu există alte soluţii eficiente de control al acestor insecte la acest moment.
Neefectuarea tratamentelor la seminţe cu substanţe neonicotinoide va conduce la reducerea/dispariţia culturilor însămânţate cu floarea-soarelui, porumb şi rapiţă, urmând a fi afectate trei pătrimi din suprafaţa cultivată cu aceste specii agricole în România. Ca alternativă, fermierii vor fi obligaţi să efectueze mai multe tratamente în vegetaţie, care afectează mult mai mult albinele şi care au o eficienţă scăzută asupra dăunătorilor, acţionând doar curativ şi nu preventiv. Costurile vor fi de trei-patru ori mai mari decât în prezent, lucru care va determina scăderea eficienţei economice a fermierilor români faţă de colegii lor din UE, în acest fel instaurându-se o practică comercială neloială.
Efectele diminuării suprafeţelor cultivate cu plante melifere vor avea un impact sever asupra efectivelor de albine şi asupra produselor apicole. La acestea se adaugă poluarea suplimentară a mediului prin efectuarea mai multor tratamente fitosanitare de combatere a bolilor şi dăunătorilor şi utilizarea unei cantităţi mai mari de pesticide aplicate în perioada de zbor a polenizatorilor.

În România nu avem date statistice relevante cu mortalitatea albinelor

Înainte de a pune pe seama substanţelor pentru protecţia plantelor diminuarea efectivelor de albine, ar trebui efectuat un studiu ştiinţific serios, pe un număr relevant de probe, care să confirme sau să infirme în mod oficial prezenţa Sindromului Depopulării Coloniilor (SDC) pe teritoriul României. Totodată, sunt necesare centralizări clare, în ultimii zece ani, cu mortalităţile albinelor de pe întreg teritoriul României, la nivel de judeţ, determinate conform metodologiilor ştiinţifice în vigoare.
Ştim cu toţii că tratamentul la sămânţă este mai prietenos cu mediul şi mai eficient o perioadă de 4-6 săptămâni de la răsărirea plantei, perioadă în care albinele, în general, nu zboară, substanţa atacând în schimb dăunătorul, spre deosebire de tratamentele în vegetaţie cu acţiune în perioada în care albinele zboară.
Din păcate, în multe zone din ţara noastră climatul favorizează invazia anumitor dăunători, care în majoritatea statelor membre UE nu se regăsesc. E important de precizat şi faptul că doza medie de pesticide utilizată per hectar în România este de numai 0,6 kg, comparativ cu media europeană de 2,3 kg. În ţările unde s-au depistat anumite reziduuri pe un număr insuficient de probe, deci neconcludent din punct de vedere ştiinţific, se utilizează cantităţi apropiate de media europeană, iar regimul pluviometric este mult mai bogat decât în România.

Mircea BĂLUŢĂ
Preşedinte UNCSV

CONDAMNAŢI LA FALIMENT PE NEDREPT

Din păcate, unii apicultori nu au înţeles că dacă nu se vor da acele derogări pentru tratamentul seminţelor şi nu vor exista alte soluţii eficiente de combatere a dăunătorilor, va scădea considerabil suprafaţa arabilă din România cu plante melifere (floarea-soarelui, rapiţa), şi nu numai (porumb), iar albinele nu vor mai avea cu ce să se hrănească şi va scădea atât efectivul, cât şi cantitatea de produse apicole.
Apicultorii, înainte de a solicita ca Agricultorii să nu mai facă nici un tratament culturilor, ar trebui să se pună în aceeaşi situaţie, să nu acţioneze nici ei în nici un fel asupra albinelor în privinţa Nosemoza şi Varroa, şi atunci să vadă dacă îşi vor putea continua activitatea şi în ce condiţii.
Nu este echitabil să soliciţi şi să impui unei filiere condamnarea la faliment şi diminuarea majoră a producţiei de cereale şi plante oleaginoase a unei ţări, şi asta fără dovezi concrete, pertinente şi fără a ţine cont de toţi factorii implicaţi şi de efectele socio-economice ale acestora.
Aşadar, Împreună pentru viitor!

Articol publicat în revista Ferma nr. 1/250 (ediţia 1-31 ianuarie 2020)