La porcii adulţi şi în special la scroafele de reproducţie, creșterea excesivă a ongloanelor (foto 1) este cauzată de lipsa de mişcare, de pardoseală sau de aşternutul moale care nu „toceşte” peretele cornos al onglonului. Astfel apar afecțiunile podale.

 foto1

Multiple cauze

Pododermatitele au cauze multiple şi, cu siguranţă, abordarea tradiţională prin care se găseşte un singur factor vinovat pentru aceste afecţiuni (genetica, lipsa de mişcare, nutriţia, etc) nu este cea corectă.

• Variaţii ale factorilor nutriţionali pot conduce la creşterea şi depunerea neregulată a ţesutului cornos în banda coronariană și la fisuri ale ongloanelor.
• Creşterea excesivă a ţesutului cornos însoţeşte multe afecţiuni ale onglonului precum ulceraţii ale tălpii, asociate cu ongloane (foarte) lungi. Astfel, forma anormală a onglonului mută sarcina axial şi înapoi şi conduce la o compresie localizată a tendonului pernuţei digitale şi a dermei de pe suprafaţa interioară a tălpii. Ajustarea terapeutică a onglonului este soluţia rapidă prin care scade suprafaţa de preluare a sarcinii şi se transferă purtarea greutăţii pe onglonul medial sănătos.
• La porci, ongloanele membrelor posterioare sunt mai mari și mai curbate şi au un rol important în susţinerea animalului. Studiile au arătat că peretele ongloanelor membrelor posterioare crește cu aproximativ 50% mai repede decât cel al ongloanelor membrelor anterioare.

Poziția normală a membrelor anterioare este mai apropiată de verticală decât a membrelor posterioare. Pe măsură ce animalele îmbătrânesc, unghiul jaretului tinde să scadă şi se modifică unghiul de contact al piciorului cu podeaua. Înclinarea membrului posterior poate reduce uzura onglonului, permițând creșterea excesivă a părții frontale a acestuia.

 foto 2

Patogeneza afecţiunilor podale este complexă

Furbura sau laminita (Laminitis – întâlnită frecvent la cabaline, rumegătoare şi suine) este o afecţiune extrem de dureroasă de natură inflamatorie a ţesutului laminial din interiorul onglonului.
Laminita septică secundară are o origine multifactorială: nutriţie, genetică, condiţii de mediu (în special pardoseală), activitate fizică/exerciţiu, diverse boli, vârsta etc.

Tipuri de laminită:

1. Furbura de suport – când animalul suferă un accident la unul dintre picioare şi este nevoit să îşi susţină întreaga greutate în trei picioare, precum şi la animalele supraponderale.
2. Furbura traumatică este consecinţa întreţinerii pe o pardoseală necorespunzătoare.
3. Furbura de tip alimentar (metabolic) – carenţă sau exces al anumitor principii în alimentaţie, asociate cu inactivitate.
4. Furbura de origine endocrină.

Pododermatitele septice (ulceraţia tălpii) sunt afecţiuni ale ongloanelor asociate laminitelor subclinice. Dacă nu sunt tratate corect şi la timp, pododermatitele pot evolua şi agrava starea de sănătate a animalelor. De la şchipături uşoare, se poate ajunge la imobilizarea totală a animalelor.

foto 3

Prevenție & tratament în 5 pași

1. Tratament injectabil medicamentos (linco-spectin sau oxitetraciclina i.m.);
2. Curăţare (toaletare) chirurgicală locală a ongloanelor afectate, după care se pulverizează insistent cu un spray cu antibiotice (de 2 ori pe zi, timp de 7 zile);
3. Îmbăierea picioarelor cu un dezinfectant recomandat pentru pododermatite (de 2 ori pe zi, timp de 7 zile).
4. Se asigură un aşternut curat şi uscat în adăpost (de preferinta paie, care se schimba zilnic). Pardoselile continue betonate produc leziuni la nivelul ongloanelor, iar agenţii necrobacilozei (Fusobacterium Necrophorum) prezenţi în fecale se multiplică în acest mediu şi produc inflamaţii de tip necrotic. Mai ales betoanele de proasta calitate, ne-sclivisite, cu agregate mari, rănesc unghiile.
5. Nu lăsaţi animalele să stea cu picioarele în purin, actiunea chimica a acestuia asupra unghiilor este foarte nocivă.

 foto 4

Dispozitiv de contenţie a scroafelor pentru tăierea ongloanelor

Pentru a toaleta ongloanele şi a aplica tratamentele locale într-un mod sigur atât pentru animal, cât și pentru operator, există numeroase dispozitive de contenţie profesionale. Designul acestora permite ridicarea cu ajutorul tractorului şi tăierea rapidă și facilă a copitelor la scroafele de reproducţie.
Un dispozitiv simplu (Foto 2) prezentat pe site-ul www.pig333.com/ poate fi construit relativ uşor în orice fermă, din materiale reciclate. Cadrul de bază al cuştii are următoarele dimensiuni: 2 m lungime, 1,10 m înălţime şi 0,70 m lăţime şi are poartă de intrare şi una de ieşire. Deoarece există diferenţe mari între dimensiunea corporală a scrofiţelor şi scroafelor multipare, lăţimea jgheabului de contenţie poate fi ajustată.

Cuşca este proiectată astfel încât să poată fi ridicată cu ajutorul încărcătorului frontal al tractorului. Odată ridicate în jgheab, animalele rămân nemişcate şi operatorul poate corecta forma ongloanelor (foto 3). În foto 4 observăm starea ongloanelor după curățare.

Urmărește în video întreaga operație de toaletare mecanică a ongloanelor la suine!

CONSECINȚE CU BĂTAIE LUNGĂ

1. Pe măsură ce scroafele înaintează în vârstă şi iau în greutate, afecțiunile podale le-ar putea afecta longevitatea (în unele ferme până la 75% din efectiv).
2. Când o scroafă şchioapătă, ea tinde să aibă un consum mai mic de hrană şi scade performanța reproductivă.

un articol de
GHEORGHE GHIȘE