Agricultura ecologică este adesea privită ca o alternativă sustenabilă și cu valoare adăugată ridicată, însă realitatea din teren este mult mai complicată. Pentru Ștefan Barbu, inginer agronom în vârstă de 37 de ani din Brănești, județul Ilfov, rentabilitatea acestui sistem de producție este pusă serios sub semnul întrebării.

Alături de tatăl său, acesta exploatează aproape 900 de hectare de teren agricol, dintre care 115 hectare sunt cultivate în sistem ecologic. Deși lucrează în acest sector încă din 2017, tânărul fermier spune fără ocolișuri că agricultura ecologică nu mai este profitabilă în actualele condiții de piață.

Prețurile sunt dictate de traderi

În opinia sa, una dintre cele mai mari probleme este lipsa accesului direct la piețele externe. „Noi, cei care facem agricultură ecologică, suntem o mână de oameni. Neavând cantități suficiente pentru export direct, depindem de traderi, iar ei stabilesc prețurile”, explică acesta.

Astfel, Ştefan este nevoit să vândă prin intermediari, care profită de această situație. „În Germania, vă spun din sursă sigură, grâul ecologic achiziţionat din România se vinde astăzi cu echivalentul a 1,4 până la 1,6 lei pe kilogram. Iar nouă ni se oferă 95 de bani sau maximum un leu pe kilogram”, argumentează administratorul societăţii Agro-Serv Brăneşti SRL.

Costuri mai mici decât în convențional, dar veniturile nu acoperă diferența

Deși mulți ar putea crede că agricultura ecologică presupune costuri mult mai ridicate, Ștefan Barbu spune că, în realitate, cheltuielile de producție sunt aproximativ la jumătate față de cele din agricultura convențională, în principal pentru că nu utilizează îngrășăminte și produse de protecția plantelor de sinteză.

Totuși, economia realizată la costuri nu este suficientă pentru a compensa nivelul redus al veniturilor și dificultățile de valorificare a producției. Mai ales că în sistem ecologic randamentele la hectar sunt mult mai mici.

Rotația culturilor înlocuiește fertilizarea chimică

Cele 115 hectare certificate ecologic sunt cultivate cu grâu, rapiță, floarea-soarelui și mazăre. Mazărea ocupă un rol esențial în rotația culturilor, fiind folosită în special pentru aportul natural de azot în sol.

Fermierul explică faptul că îngrășămintele organice autorizate în agricultura ecologică au ajuns la prețuri prohibitive. „Un îngrășământ ecologic costă în jur de 5.000 de lei tona. Înainte îmi permiteam să îl folosesc, dar după anii de secetă nu-mi mai permit. Am revenit la lecțiile clasice din agricultură și folosim plante fixatoare de azot, precum mazărea”, spune acesta.

Protecția culturilor este posibilă, dar costisitoare

În ultimii ani au apărut produse biologice pe bază de bacterii și ciuperci care oferă un nivel de protecție împotriva bolilor și permit o gestionare mai eficientă a culturilor ecologice. Ștefan consideră că aceste soluții funcționează bine, însă costurile sunt ridicate. „Un fungicid bun în agricultura convențională costă aproximativ 180 de lei. În ecologic, un tratament pe bază de bacterii ajunge la circa 250 de lei”, afirmă tânărul din Brăneşti.

Pentru a ține sub control cheltuielile, acesta limitează aplicarea tratamentelor la maximum două intervenții pe sezon. În completare utilizează produse pentru stimularea plantelor, precum aminoacizi și biostimulatori pe bază de alge, pentru a susține dezvoltarea culturilor.

De ce nu renunţă la agricultura ecologică?

Deși activează în sistemul ecologic de aproape zece ani, Ștefan Barbu recunoaște că, dacă ar lua decizia exclusiv din perspectivă economică, probabil ar renunța. Motivul pentru care păstrează cele 115 hectare în sistem bio este existența unui proiect de finanțare care îl obligă să respecte angajamentele asumate.

Citeşte şi:
Post-recoltarea: locul unde recolta câştigă sau pierde valoare

„Singurul motiv pentru care continui cu ecologicul este că am un proiect. Sunt condiționat să îl duc mai departe. Sincer, la volumul de muncă pe care îl presupune, nu este plătit cum ar trebui”, concluzionează tânărul inginer agronom.