Scăderea consumului şi creşterea costurilor de producţie pun presiune tot mai mare pe legumicultorii români, în timp ce piaţa rămâne stabilă la nivelul preţurilor de achiziţie. Aceasta este realitatea descrisă de Marian Baronescu.

În timp ce fermierii români se confruntă cu scumpiri constante la energie, inputuri şi forţă de muncă, piaţa pare să meargă într-o direcţie opusă. Consumul scade, clienţii cumpără mai puţin, iar preţurile la producător rămân la niveluri similare cu cele din anii anteriori. Aceasta este concluzia lui Marian Baronescu, din Perişor, jud. Dolj, unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori din sudul Olteniei.

Cererea în scădere pune presiune pe producători

„A scăzut consumul, au scăzut vânzările; importurile nu s-au diminuat, iar oamenii cumpără din ce în ce mai puţin. Dacă înainte luau două-trei kilograme de legume, acum cumpără două-trei roşii şi doi-trei castraveţi”, spune fermierul.

„Problema nu este că există hipermarketuri. Problema este că au fost construite chiar lângă pieţe şi în zone deja aglomerate. Acolo au afectat direct micii comercianţi şi au creat probleme de trafic şi de dezvoltare urbană”.
MARIAN BARONESCU

Potrivit acestuia, fenomenul este alimentat de o stare generală de incertitudine şi teamă care afectează comportamentul de consum al populaţiei. Consecinţele se văd direct în ferme, unde producătorii sunt nevoiţi să recolteze la preţuri foarte mici sau chiar să renunţe la anumite culturi pentru că nu mai merită efortul.

Preţuri neschimbate, cheltuieli în creştere

În ferma din Perişor, sezonul a început cu salată cultivată pe timpul iernii, urmată de căpşuni şi castraveţi. Cu toate acestea, preţurile de valorificare au rămas practic identice cu cele din anul precedent. „Căpşunile le-am valorificat la preţul de anul trecut, iar castraveţii s-au vândut iniţial tot la preţurile de anul trecut. Problema este că între timp costurile au crescut între 30 şi 70%”, explică Baronescu.

Pentru a compensa diferenţa, soluţia nu a fost creşterea preţurilor, ci creşterea volumului de muncă. „În loc de opt ore, muncim şaisprezece. Adică eu şi soţia. Pentru că oamenilor angajaţi nu poţi să le ceri să muncească mai mult pe aceiaşi bani”, argumentează cel autointitulat „Lupul Dacic”.

Viţă-de-vie şi căpşuni în acelaşi solar

Exploataţia administrată de Marian Baronescu cuprinde aproximativ 1,5 hectare de spaţii protejate, câteva sute de pomi fructiferi, dar şi 9 hectare de cultură mare. Una dintre particularităţile fermei este asocierea dintre viţa-de-vie şi căpşuni în acelaşi solar. Căpşunile sunt cultivate la nivelul solului, în timp ce viţa-de-vie este condusă pe partea superioară a structurii.

Sistemul permite obţinerea unor căpşuni foarte timpurii, recoltate încă din 20 aprilie, când preţurile sunt mult mai avantajoase. În acelaşi timp, strugurii beneficiază de condiţii excelente de dezvoltare şi ajung la maturitate la sfârşitul lunii iunie şi început de iulie.

Struguri cu aromă de căpşună

Baronescu susţine că strugurii cultivaţi în acelaşi mediu cu căpşunile dezvoltă o aromă subtilă de căpşună, fără ca fenomenul să aibă legătură cu polenizarea. „Crescând în acel mediu, boabele absorb aromele şi dezvoltă un gust diferit. Atât la soiurile albe, cât şi la cele roşii. Este o aromă fină, greu de descris, dar foarte plăcută”, explică acesta. Soiurile albe se remarcă printr-o capacitate impresionantă de păstrare. Fermierul a recoltat struguri pentru consum chiar în perioada sărbătorilor de iarnă, deşi aceştia se coc în mod normal în timpul verii.

Tomatele roz rămân favoritele consumatorilor

În ciuda tuturor dificultăţilor, tomatele roz continuă să atragă consumatorii. Marian Baronescu produce răsaduri pentru peste 25 de soiuri şi hibrizi de roşii diferiţi, însă observă că majoritatea clienţilor care cultivă pentru consum propriu caută în primul rând gustul. „Roşia roz este cea mai apreciată. Nu este atât de ameliorată, este mai sensibilă la boli şi nu produce foarte mult, dar gustul este extraordinar. Când o mănânci, pur şi simplu se topeşte în gură”, spune acesta.

Fermierul atrage însă atenţia că există o diferenţă importantă între gust şi productivitate. Soiurile tradiţionale oferă arome deosebite, dar sunt mai sensibile la boli, temperaturi ridicate şi au producţii mai reduse decât hibrizii moderni.

Mitul soiurilor româneşti de tomate

În ultimii ani, numeroşi comercianţi au promovat diverse tomate sub eticheta de „soi românesc autentic”. Marian Baronescu priveşte însă cu scepticism aceste afirmaţii. El explică faptul că varietăţi similare cu celebra „Inimă de bou” există în numeroase ţări, de la Spania şi Italia, până la Serbia, Grecia sau Turcia.

„Mulţi folosesc povestea aceasta ca argument de marketing. Adevărul este că soiurile de acest tip există în foarte multe ţări. Iar soiurile vechi au limitele lor: sunt sensibile şi greu de cultivat comercial la scară mare”, afirmă Lupul Dacic.

Noile provocări din solarii

Schimbările climatice au devenit o preocupare majoră pentru legumicultori. Temperaturile extreme din timpul verii afectează direct capacitatea plantelor de a lega fructe şi de a produce constant. Baronescu observă că mulţi cultivatori construiesc solarii fără să respecte cerinţele tehnice necesare unei bune gestionări a temperaturii.

„Dacă nu ai suficient spaţiu deasupra plantelor, dacă nu ai aerisire laterală şi în capete, ajungi foarte uşor la peste 40 de grade în solar. În condiţiile acestea, plantele nu mai leagă”, argumentează acesta. Experienţa sa de doctor inginer în protecţia plantelor îl determină să acorde o importanţă deosebită consilierii tehnice oferite clienţilor care cumpără răsaduri. În opinia sa, succesul unei culturi depinde la fel de mult de cunoştinţe precum de materialul biologic folosit.

70°C sub folie: metoda care igienizează natural solul

În ultimii ani, fermierul a introdus în tehnologie o metodă inspirată din practicile întâlnite în Turcia şi Grecia: solarizarea solului. Procedura presupune acoperirea solului şi menţinerea solarului complet închis timp de o săptămână. Temperaturile foarte ridicate care se dezvoltă sub folie contribuie la reducerea populaţiilor de agenţi patogeni şi dăunători.

„Sub folie se pot atinge temperaturi de aproximativ 70 de grade. Este o metodă naturală care reduce presiunea bolilor şi completează măsurile clasice de igienă şi protecţie”, consideră legumicultorul. După această etapă, solul este revitalizat prin aplicarea unor produse pe bază de alge şi aminoacizi care stimulează refacerea florei microbiene benefice.

Producţie de tomate până în decembrie

Una dintre performanţele fermei din Perişor este extinderea sezonului de producţie la tomate până aproape de finalul anului. Prin utilizarea a două cicluri de cultură şi printr-o atentă planificare a plantărilor, recoltarea începe în luna iunie şi continuă până în decembrie. Tomatele recoltate toamna sunt introduse într-o cameră specială de coacere, amenajată în cadrul depozitului frigorific al fermei.

„Le recoltăm în pârgă şi le ducem la 25-27 de grade. În trei-cinci zile se coc uniform. Mulţi oameni nu ştiu că roşia se coace la întuneric, nu la lumină”, explică fermierul. Această strategie permite valorificarea eficientă a producţiei şi asigură continuitatea aprovizionării în perioade în care oferta de tomate româneşti este în mod normal foarte redusă.

Stocare controlată şi furnizor către supermarketuri

Ferma dispune de un depozit frigorific cu o capacitate de stocare de 20 de tone, investiţie care oferă flexibilitate în gestionarea producţiei. Marfa nu mai trebuie vândută imediat după recoltare, iar fermierul poate aştepta câteva zile pentru a obţine condiţii mai bune de valorificare.

Citeşte şi:
MARIAN BARONESCU: Nu mai vând în piaţă. Supermarketurile au golit pieţele!

Circa 70% din producţia fermei este livrată către un centru de colectare care lucrează cu reţeaua Kaufland. Castraveţii, salata, verdeţurile, tomatele, ardeii şi vinetele ajung astfel pe rafturile magazinelor din regiune. Baronescu subliniază că nu este împotriva hipermarketurilor ca model de afaceri, ci împotriva modului în care acestea au fost integrate în multe oraşe.