Vaccinarea şi gestionarea țintită a infecţiilor bacteriene şi a paraziților interni şi externi este „piatra de temelie” pentru menţinerea sănătății animalelor. Vaccinările de bază pentru oi şi capre pot fi asemănate cu „asigurări ieftine de sănătate” și reprezintă cea mai eficientă modalitate de a preveni bolile, altfel dificil sau imposibil de tratat.

Prin simpla vaccinare a oilor gestante (înainte de fătare) asigurăm imunitate pasivă mieilor prin colostru, după care se recomandă vaccinare inițială a mieilor la vârsta de 3-8 săptămâni, urmată de o doză de rapel 4-6 săptămâni mai târziu.

Recomandare: izolaţi (prin carantină), vaccinaţi deparazitaţi întotdeauna animalele nou-venite în fermă.

Vaccinarea previne boli grave

• Principalele afecțiuni infecţioase specifice ovinelor şi caprinelor sunt aşa-numitele „boli clostridiene” – cauzate de bacterii din genul Clostridium. Vaccinurile multivalente (care vizează mai multe tulpini bacteriene) sunt relativ ieftine și extrem de eficiente.
• Vaccinarea împotriva anaerobiozelor se recomandă să se facă toamna (noiembrie-decembrie), cu rapel după 4-6 săptămâni (după prima vaccinare, la animalele tinere) şi apoi anual.
• Vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase ovine (răsfugul alb), produsă de Mycoplasma agalactiae, şi a mamitei gangrenoase (răsfugul negru), produsă de Staphylococcus aureus, se poate face cu un vaccin comun.
• Vaccinarea contra antraxului (Bacillus anthracis) şi tetanosului (Clostridium tetani) se face, de obicei, primăvara (aprilie) sau toamna.
• Avortul enzootic (toxoplasmoză cauzată de Chlamydia abortus) şi avortul salmonelic (Salmonella abortus ovis) pot cauza pierderi economice importante în efectivele de ovine, în special pentru oile de reproducţie, şi poate fi limitat prin vaccinare.
• Pasteureloza (cauzată de bacterii din genul Pasteurella) este una dintre cele mai frecvente boli respiratorii şi cauză de deces la mieii şi tineretul ovin.

Citeşte şi: 25 lei/kg preţul minim pentru carnea de miel viu. Algeria cumpără cel puţin 200.000 mii de miei mari

Faceți deparazitare strategică, nu ”în orb”

Întotdeauna efectuaţi o deparazitare „strategică”, ţintită, nu deparazitați „în orb”. Efectuaţi examenul microscopic (coproscopie), cu evaluarea şi numărarea ouălor de paraziţi din fecale pentru a verifica încărcătura de paraziți şi pentru a folosi produsele specifice, deoarece apariţia rezistenței la deparazitare este frecventă.

Pentru prevenirea și combaterea endoparazitozelor şi a fasciolozei (gălbează), se recomandă folosirea de produse precum Rombendazol, suspensie buvabilă cu albendazol şi Fasciocid – suspensie buvabilă cu triclabendazol. În cazul infestațiilor masive, se recomandă repetarea după 24, 48 de ore.

Pentru combaterea endo- și ectoparaziților (paraziţi interni şi externi: râie, păduchi, viermi intestinali, etc.), se pot folosi produse injectabile pe bază de ivermectină sau cu uz extern.

În paralel cu tratamentul aplicat animalelor, se recomandă dezinsecția şi dezinfecţia adăposturilor şi a echipamentelor utilizate în fermă.

Administrarea de suplimente minerale (seleniu, cupru și iod), în special în zonele cu deficit natural al acestora din furaje, întărește rezistenţa naturală a animalelor.

Şchiopătarea poate fi evitată

„Șchiopul” infecţios (cauzat de Dichelobacter nodosus) este una dintre cele mai frecvente și persistente probleme la turmele de ovine şi poate fi prevenit prin vaccinare.

Având în vedere impactul fizic și financiar al prezenței animalelor șchioape în fermă, înțelegerea afecțiunii și a cauzelor variate poate reduce incidenţa şi impactul acesteia în fermele de ovine. Tocmai de aceea, diagnosticarea corectă a cauzei șchiopătării și aplicarea unei strategii potrivite de control este vitală.

Când se face deparazitarea?

• Cu 2-4 săptămâni înainte de fătare;
• Înainte de deschiderea sezonului de păşunat, pentru a preveni contaminarea pajiștii;
• Toamna, la intrarea în stabulaţie;
• Mieii după înţărcare şi animalele tinere sunt mai sensibile la infestarea cu paraziţi interni și necesită o monitorizare regulată.