Terenurile agricole din Germania reflectă o piață tot mai dezechilibrată, cu prețuri aproape de trei ori peste media UE și cu fermieri care pierd teren în fața capitalului investițional.
Prețurile de achiziție pentru terenurile agricole din Uniunea Europeană au crescut cu aproximativ 6% în 2024. Cu toate acestea, fermierii din Germania se confruntă cu costuri semnificativ mai ridicate decât media europeană atunci când vor să cumpere un hectar de teren arabil.
În Germania, agricultorii sunt nevoiți, de regulă, să scoată mult mai mulți bani din buzunar pentru terenuri agricole decât colegii lor din restul Uniunii Europene, scrie Agrarheute.
O prăpastie uriașă Vest–Est pe piața terenurilor arabile
Diferențele de preț pentru terenurile agricole rămân extrem de mari în interiorul UE. În 2024, prețul mediu al unui hectar de teren arabil a variat de la doar 4.825 de euro în Letonia până la un nivel record de 201.263 de euro în Malta.
Pe locul al doilea după Malta s-au situat Țările de Jos, cu un preț mediu de 96.608 euro pe hectar – cu aproximativ o treime mai mult decât în urmă cu cinci ani.
La polul opus se află Polonia, unde un hectar de teren arabil a costat, în medie, 16.118 euro. De asemenea, terenurile arabile au fost deosebit de ieftine în Lituania (5.590 euro/ha) și Slovacia (5.823 euro/ha).
Germania, mult peste media UE la prețul terenurilor agricole
Potrivit Oficiul Federal de Statistică (Destatis), prețul mediu al terenurilor arabile în Germania a fost de 42.800 de euro pe hectar în 2024. În comparație, media de achiziție în 23 de state membre ale UE (excluzând Germania) a fost de doar 15.224 euro pe hectar.
Datele publicate de Eurostat arată că terenurile agricole din Germania au fost aproape de trei ori mai scumpe decât media UE-23. Eurostat nu include toate cele 27 de state membre, deoarece datele din unele țări nu erau încă disponibile.
Creșterea anuală a prețurilor a fost de aproximativ 6%, atât la nivelul UE, cât și în Germania.
Diferențe majore și pe piața pajiștilor
Discrepanțele sunt vizibile și în cazul pajiștilor. La nivelul UE, prețul mediu a fost de 11.753 euro pe hectar în 2024, în timp ce în Germania pajiștile au costat, în medie, 24.800 euro/ha.
Cea mai scumpă pajiște a fost în Olanda, unde un hectar a ajuns la 77.609 euro. La extrema cealaltă se află Bulgaria, unde un hectar de pajiște permanentă a costat doar 1.877 euro.
Acapararea terenurilor în Germania: fermierii pierd teren în fața investitorilor
Terenul agricol este o resursă limitată, iar acest lucru împinge prețurile în sus. În tot mai multe cazuri, fermierii locali pierd competiția în fața investitorilor.
Termenul de „acaparare a terenurilor” este asociat frecvent cu Sudul Global, unde investitori străini sau corporații preiau suprafețe agricole vaste, adesea fără consimțământul comunităților locale. Însă fenomenul nu este străin nici Germaniei, mai ales atunci când este combinat cu tranzacții pe termen determinat și structuri corporative complexe.
Un investitor a cumpărat terenuri de 300 de milioane de euro
Un exemplu relevant este Deutsche Agrar Holding (DAH), un mare grup agricol cu producție de biogaz, care a fost aproape complet preluat de investitorul australian Igneo.
Prin această tranzacție, investitorul a obținut controlul asupra a peste 20.000 de hectare de teren și asupra unor centrale de biogaz cu o capacitate totală de 55 MWp, situate în Brandenburg, Saxonia-Anhalt și Mecklenburg–Pomerania de Vest. Valoarea tranzacției este estimată la aproximativ 300 de milioane de euro.
Cazul evidențiază nevoia unor reguli mai stricte și mai bine armonizate la nivel național privind vânzarea terenurilor agricole, pentru a proteja agricultura cu rădăcini regionale.
Nu se cumpără terenuri, ci fermele care le dețin
În așa-numitele „tranzacții de acțiuni”, investitorii nu cumpără direct terenurile agricole, ci acțiuni în companii care dețin sau exploatează aceste terenuri. Astfel, ei obțin influență sau chiar control total asupra suprafețelor agricole, fără a fi necesară aprobarea oficială în multe cazuri.
Acest mecanism permite ocolirea legislației existente, precum Legea privind tranzacțiile imobiliare (GrdstVG), care a fost concepută tocmai pentru a limita achizițiile masive de terenuri agricole și pentru a proteja fermierii.
Fermierii, dezavantajați de sistem
Pentru investitori, aceste tranzacții sunt extrem de atractive: permit achiziționarea rapidă a unor suprafețe mari de teren, oferă avantaje fiscale și asigură acces la subvențiile UE, acordate în funcție de suprafața cultivată.
În lipsa unor măsuri legislative mai ferme, fermierii riscă să fie tot mai marginalizați pe o piață a terenurilor agricole dominată de capitalul financiar.
