Prețurile îngrășămintelor scad global, dar fermierii europeni nu simt ieftinirea. Prețul cerealelor rămâne prohibitiv pentru achizițiile de îngrășăminte.

Context general: decalajul dintre piețe și ferme

În ultimele luni, piețele internaționale au înregistrat o scădere semnificativă a prețurilor pentru uree și alte tipuri de îngrășăminte azotate. Cauzele țin atât de evoluțiile licitațiilor internaționale, cât și de scăderea costurilor de producție la nivel european, pe fondul reducerii prețurilor la gaze naturale, arată o analiză Agrarheute.

Totuși, paradoxul rămâne: în timp ce cifrele internaționale arată o tendință clar descendentă, prețurile la care fermierii europeni cumpără îngrășăminte nu au cunoscut scăderi semnificative.

Mai mult, veniturile fermierilor sunt serios afectate de prețurile extrem de mici ale cerealelor, ceea ce reduce dramatic disponibilitatea de a achiziționa sau de a precomanda îngrășăminte. Astfel, scăderea globală nu se traduce, deocamdată, într-un avantaj real pentru agricultori.

Cereale la preț de nimic! Rapița europeană rezistă la 460 €/t, dar pentru cât timp? Fermierii ezită să vândă, piața așteaptă raportul USDA

Licitațiile Indiei pun presiune pe prețurile globale

Una dintre cauzele principale ale scăderii ureei pe piețele internaționale este licitația recentă organizată de India. Aceasta a dus la o corecție semnificativă a prețurilor în marile porturi de export.

• În Egipt, ureea pentru livrare în septembrie este cotată la 443 USD/tonă, cu 40 USD mai puțin decât la finalul lui august.
• În Orientul Mijlociu, prețurile au coborât până la 430 USD/tonă, o scădere de 50 USD în aceeași perioadă.

Aceste evoluții semnalează o tendință descendentă clară, care, în teorie, ar trebui să pună presiune și asupra importatorilor europeni. Cu toate acestea, efectele directe asupra fermierilor se lasă așteptate.

Piața europeană: prețurile îngrășămintelor, într-o stabilitate aparentă

În Germania și alte piețe europene, prețurile îngrășămintelor au rămas relativ stabile. În porturile germane de import, ureea se tranzacționează în prezent la 540 euro/tonă – un nivel similar cu cel de acum o săptămână și chiar de acum patru săptămâni, dar cu 15 euro mai mult față de mijlocul lui august, când s-a înregistrat o scurtă scădere la 525 euro/tonă.

La fel, prețurile pentru azotatul de amoniu de calciu (KAS) s-au stabilizat la 357 euro/tonă, iar pentru soluția de azotat de amoniu și uree (AHL) la 356 euro/tonă. Fluctuațiile recente sunt minore și nu reflectă dinamica descendentă observată pe piața globală.

Franța raportează aceleași tendințe: ureea se vinde la 473 euro/tonă în portul Rouen, identic cu săptămânile precedente. Pentru azotatul de amoniu 27%, prețul este de 364 euro/tonă, fără modificări notabile.

Fermierii, prinși între prețuri mari la inputuri și prețuri mici la producție

Principala problemă nu este lipsa de disponibilitate a îngrășămintelor, ci raportul total nefavorabil dintre prețurile cerealelor și cele ale inputurilor.

Pe piața Euronext, grâul pentru decembrie 2025 este cotat la sub 190 euro/tonă, un nivel insuficient pentru a acoperi costurile reale de producție.

Cu alte cuvinte, chiar dacă prețurile îngrășămintelor ar scădea ușor, fermierii tot nu ar resimți o ușurare. Veniturile sunt prea mici pentru a justifica achiziții importante. Mulți preferă să aștepte sau să cumpere strictul necesar, în speranța unei îmbunătățiri viitoare a raportului cereale-inputuri.

Costuri de producție mai mici, dar fără efect vizibil la fermieri

Un alt paradox al momentului este faptul că prețurile gazelor naturale – principalul cost al industriei europene de îngrășăminte – au scăzut considerabil, ajungând la cel mai mic nivel din ultimul an. Aceasta ar fi trebuit să ducă la prețuri mai mici pentru agricultori.

Cu toate acestea, realitatea pieței arată altfel: producătorii și comercianții invocă stocuri limitate, bariere comerciale și taxe de import pentru îngrășămintele rusești, ceea ce menține prețurile la un nivel ridicat.

Un echilibru fragil pe piața europeană

Observatorii pieței descriu situația drept un „echilibru fragil”. Pe de o parte, există presiunea globală descendentă asupra prețurilor, iar pe de altă parte, în Europa persistă factori de rigiditate:

• taxe de import și restricții asupra produselor rusești,
• stocuri reduse ale producătorilor,
• o cerere slabă, dar care nu a reușit să ducă la scăderi semnificative.

Această combinație face ca prețurile să rămână relativ stabile, în ciuda semnalelor clare de pe piața mondială.

Fermierii: între prudență și incertitudine

În teren, fermierii europeni adoptă o atitudine de prudență. Mulți amână deciziile de cumpărare, sperând la prețuri mai bune. Alții cumpără cantități minime, suficient pentru a asigura lucrările de toamnă.

Decizia este dificilă: dacă prețurile îngrășămintelor vor scădea în următoarele luni, așteptarea va fi răsplătită. Dacă însă piața europeană rămâne rigidă, fermierii ar putea fi nevoiți să achiziționeze la prețuri similare cu cele actuale, în ciuda situației globale.

Scăderea globală a prețurilor la îngrășăminte nu se reflectă, deocamdată, în facturile fermierilor europeni. În Germania, Franța și alte state membre, prețurile rămân stabile, susținute de factori de piață locali și de politicile comerciale.

Între timp, fermierii se confruntă cu prețuri mici la cereale, care le reduc drastic capacitatea de investiție. În loc să profite de costuri mai mici la inputuri, aceștia se văd prinși într-un cerc vicios: venituri reduse, inputuri încă scumpe și incertitudine privind viitorul sezon agricol.