Uneori e nevoie de entuziasmul tinerilor şi de iniţiativa unei minţi experimentate pentru a performa în agricultură. Familia Piper a reuşit acolo unde alţii poate au clacat, abandonând prea repede în faţa obstacolelor. Cele 15 hectare de livadă pe care le administrează stau astăzi mărturie acestei reuşite.
Explozia de flori promite roade bogate
Bogdan, protagonistul acestui reportaj, e responsabil pe partea de producţie, fratele său – Paul – se ocupă de latura comercială (vânzări), iar tatăl – Gheorghe, de contabilitate şi chestiuni birocratice. Împreună formează însă o echipă sudată, care în zece ani a pus la punct un business profitabil. Şi-au ales un domeniu care oferă satisfacţii financiare, dar încântă şi simţurile, mai ales acum, primăvara. Explozia de flori care a inundat livada familiei Piper preconizează că, în pofida îngheţului care a afectat o parte dintre speciile pomicole, va exista rod în vara ce vine.
Investiţii în valoare de 1,7 milioane de euro
Amplasată nu departe de şoseaua de centură a Aradului, livada familiei Piper a fost ridicată practic de la zero, pe un teren aflat în proprietate, dar care mult timp fusese pârloagă. La adăpostul unei investiţii iniţiale de 1,4 milioane de euro, sumă asigurată din fonduri nerambursabile în proporţie de 50% prin PNDR şi cealaltă jumătate dintr-un credit bancar, Bogdan şi membrii familiei sale au pus bazele acestei afaceri în 2010, când au achiziţionat materialul săditor tocmai din Italia.
O livadă irigată şi protejată
În prezent, ferma societăţii Codlea Fruct SRL adăposteşte şase specii pomicole – piersic (pe 6 hectare), măr (5 ha), cireş (2,5 ha), prun (0,5 ha), vişin (0,5 ha) şi cais (0,5 ha). Livada este acoperită cu plasă antigrindină pe toată suprafaţa şi este dotată cu sistem de irigare prin picurare. Pe lângă plantaţia propriu-zisă, proiectul a inclus şi construcţia unui spaţiu de depozitare cu instalaţie frigorifică şi temperatură controlată (capacitate de stocare – 200 tone), respectiv o linie de procesare. Livada a intrat însă pe rod abia trei ani mai târziu. În 2013 a fost achiziţionat şi un echipament de sortare a fructelor, în funcţie de calibru şi culoare, care a costat 250.000 de euro – finanţare atrasă tot din fonduri europene.
Recoltare cât mai tardivă
„Am optat atât pentru soiuri timpurii, cât şi tardive, pentru a prelungi cât mai mult perioada de recoltare. Dar nu doar pentru a ne asigura o prezenţă cât mai de durată în supermarket, ci şi din raţiuni ce ţin de logistică şi gestionare a forţei de muncă. De asemenea, ne-au interesat soiurile productive”, ne-a explicat Bogdan, cel care se ocupă efectiv de livadă.
Absolvent al Facultăţii de Turism şi Comerţ, acesta deţine şi o diplomă de master în Horticultură. Chiar dacă, recunoaşte el, la început nu ştia prea multe despre acest domeniu, între timp s-a profesionalizat. Nu este singur, se bazează şi pe câţiva angajaţi cu normă întreagă, iar în perioadele cu activitate intensă lucrează şi cu zilieri – până la 30 de persoane, în funcţie de necesităţi, pentru recoltatul, sortarea şi ambalarea fructelor.
Pagubă totală la cais
La momentul vizitei noastre, pe 21 aprilie, pomii erau înfloriţi, mai puţin merii, care dau în floare mai târziu, şi caişii, care fuseseră afectaţi de îngheţ. „Este al patrulea an când nu vom recolta caise. Am pierdut toată producţia pentru că pomii nu au mai fructificat. Anul acesta nici nu s-a mai intrat în repaus vegetativ. Până în luna ianuarie noi nu am înregistrat temperaturi negative. Dar în februarie am avut -12 grade iar caişii au îngheţat. La început de aprilie ne-am mai confruntat cu un val de îngheţ, care a afectat cam 60% din producţie la piersic şi 10% la cireş”, s-a plâns tânărul de 36 de ani.
În căutarea soiului rezistent la îngheţ
Pe viitor, Bogdan ar vrea să se orienteze spre soiuri care au o rezistenţă mai bună la îngheţ şi, foarte probabil, va renunţa la caişi, dar şi la vişini, pentru că rezultatele au fost dezamăgitoare până acum. „Am auzit de un soi de piersic care înfloreşte după măr. Ar fi interesant pentru noi. Poate vom încerca şi un soi de piersică plată”, m-a informat pomicultorul.
Merii cu coroane în formă de palmetă etajată
În orice caz, cele mai mici bătăi de cap le are cu mărul – predominant este soiul Golden Delicios, pe 80% din suprafaţă. Merii sunt dispuşi în formă de palmetă etajată, motiv pentru care distanţa dintre pomi e de un metru (faţă de 2 metri în cazul celorlalte specii) iar distanţa dintre rânduri, de 4 metri. Coroana este astfel condusă pentru a se dezvolta pe verticală, rezultând ca un fel de garduri fructifere, iar de pe un singur pom se pot recolta şi 10 kilograme de mere!
Fructificare controlată
Pentru a nu supraîncărca pomii cu fructe, în livada familiei Piper o parte din flori sunt îndepărtate manual. „La prun, de exemplu, dacă nu am face această operaţiune de rărire, ori ne-am trezi că se rup crengile din cauza încărcăturii, ori fructele ar fi de mărime mult mai mică şi nu am mai avea ce valorifica. La fel e şi la piersic, unde din 3.000 de flori lăsăm să fructifice doar undeva între 200 şi 300 de lăstari. Altfel, fructele nu se vor dezvolta cum trebuie şi nu vom putea vinde produsele, pe lângă faptul că pomul intră în alternanţă de rodire. Asta înseamnă că dacă anul acesta producţia va fi mare, anul viitor recolta va fi mai mică. Este ca un fel de epuizare a pomilor, care nu vor mai putea să-şi dezvolte mugurii de rod”, ne-a explicat Bogdan.
În curând despre valorificarea producţiei de fructe în supermarket şi prin procesare!
un reportaj de
LIVIU GORDEA
