A deveni vegetarian e o opţiune personală care trebuie respectată. Cei care au luat această decizie au convingerea fermă că vor fi mult mai sănătoşi şi, implicit, vor avea o viaţă mai lungă şi mai fericită. Foarte bine! Aşa să fie. Dar să nu uităm că fiinţa umană este definită, de când lumea, ca fiind omnivoră. Adică a mâncat de toate, proteină vegetală şi animală deopotrivă şi a ajuns să stăpânească pământul aşa cum i-a prezis Creatorul în ziua a şasea!

Problema este că, de ceva vreme, acest curent a trecut la un alt nivel, susţinând cu multă convingere că dacă vom continua să mâncăm carne, distrugerea planetei este inevitabilă…

Păcatele capitale atribuite zootehniei

1. Ne consumă apa de care avem atâta nevoie;

2. Ne consumă cerealele care ar putea hrăni populaţia înfometată a globului;

3. Producţia de furaje ne fură din terenul pe care am putea să producem hrană vegetală pentru oameni;

4. Produce gaze cu efect de seră ce determină încălzirea globală şi schimbările climatice.

Fiecare dintre afirmaţiile acestea au pretenţia că sunt bazate pe cifre. Însă, la o analiză mai atentă, doar pe cifre convenabile care în cele mai multe situaţii sunt scoase din context şi, evident, extrem de înşelătoare.

Să luăm pe rând aceste mituri şi să le analizăm

1. Apa în zootehnie

Sigur că animalele din ferme consumă apă ca să trăiască. Ca şi noi, de altfel. Însă nu doar în ferme se consumă apă. Şi animalele sălbatice fac acelaşi lucru, zilnic şi în cantităţi comparabile la nivel planetar. Deci, ar trebui oare să scăpăm şi de acestea doar ca să ne rămână apa doar nouă, oamenilor?

N-ar fi mai bine să analizăm ce fel de apă consumă zootehnia? Majoritatea studiilor derulate pe rumegătoare constată că 94% din apa consumată de către acestea  este ceea ce numim “apă verde”, adică banala apă de ploaie, care ajunge pe păşuni şi de aici în animal sub formă de iarbă, iar ulterior, înapoi în natură prin excreţii. Deci apa nu dispare! Ca atare, rumegătoarele se încadrează perfect în circuitul apei în natură. Şi, atenţie! Apa de ploaie ajunge pe păşuni indiferent dacă pasc vaci şi oi pe acestea sau nu. În acest context mai are logică să se susţină că zootehnia ne fură apa? Nu, pentru că ar trebui să spunem acelaşi lucru şi despre plante care consumă constant cantităţi imense de apă pentru a creşte! Pe această logică ar trebui să stopăm producţia de vegetale pentru că 70% din consumul de apă dulce al globului este folosit pentru irigaţii? Sau să nu mai producem – spre exemplu – atât de apreciatele migdale pentru că pentru un kg se consumă de 10 ori mai multă apă decât pentru obţinerea unui kg de carne de vită?

2. Hrană umană contra furaje

Puriştii activişti afirmă că animalele de fermă consumă resurse alimentare care ar reduce foametea omenirii. Sună revoltător, nu-i aşa? Aşa este, numai că nu e adevărat! Calculele statistice arată că 84% din totalul resurselor de hrană care ajung în zootehnie NU pot fi consumate de către oameni! Diferenţa de 16% o reprezintă furajele necesare producţiei de carne de pasăre şi de porc. Dacă luăm în calcul producţiile rumegătoarelor (carne şi lapte), peste 90% din resursele furajere – includem aici şi subprodusele vegetale cum ar fi paiele, vrejii de soia, borhotul de bere, etc. –  NU concurează cu hrana umană! Tot statisticile demonstrează că anual aproape 50 milioane de tone de astfel de subproduse sunt transformate în hrană umană: carne şi lapte! Ca atare, sloganul revoltător care pretinde public că pentru 1 kg de carne de vită se consumă 25 kg de cereale este o minciună. Un studiu al FAO a demonstrat că pentru acest kg de carne de vită se consumă doar 2,8 kg de resurse de hrană aflate în competiţie cu omul!

Despre legătura dintre zootehnie şi încălzirea globală, dar şi despre lupta pentru terenul păşunat de animale, citiţi în Revista FERMA, ediţia 15-31 august 2021.

Cumpără revista în format electronic AICI!

EXAGERĂRI PERICULOASE

Punând cap la cap toate aceste elemente, afirmaţiile că zootehnia ar distruge planeta sunt nu numai exagerate, ci de-a dreptul periculoase! De ce? Pentru că se omit adevăratele surse ale încălzirii globale şi anume utilizarea la scară planetară a combustibililor fosili: cărbunele, petrolul şi gazul natural, aceştia contribuind împreună la producerea a 80% din totalul gazelor cu efect de seră, pe când zootehnia cu aproximativ 5%! Deci ce anume trebuie să rezolvăm cât mai urgent?

un articol de

IOAN LADOŞI