Lăsăm deoparte faptul că marțea e considerată în popor zi cu ghinion. Anapoda e plasarea acestei sărbători într-o zi lucrătoare. Duminica ar fi fost ziua ideală, fiindcă orășenii, care formează clientela cea mai căutată de producători, sunt la serviciu. Sau poate parlamentarii care au emis legea s-au gândit mai degrabă la pensionari și la funcționarii publici care ar putea trage chiulul de la birou, ca să cumpere o pastramă sau o bucată de cașcaval, având deja lefurile mărite.
Lege e, dar nu se aplică!
Găsesc de cuviință să reamintesc cititorilor că inițiatorul legii a fost deputatul de Olt, Alexandru Stănescu, ajuns din vicepreședinte, președinte al Comisiei pentru Agricultură, după retragerea din funcție a lui Ioan Munteanu, care se află sub control judiciar, fiind suspectat de procurorii DNA că a încasat o mită de 400.000 de euro. În expunerea de motive, inițiatorii PL 187/2017, denumirea sub care a circulat legea pe traseul adoptării, au afirmat că există ”o serie de disfuncționalități la nivel legislativ în ceea ce privește promovarea produselor agroalimentare românești, acestea generând o funcționare ineficientă a relației producători agricoli naționali, zonali sau locali ca furnizori și consumatori finali”. Citind acest pasaj, mi-am amintit că există deja o lege, nr. 145/2014, emisă tocmai pentru a eficientiza relația dintre producătorii agricoli și consumatorii finali.
Legea a fost dată când portofoliul Agriculturii era deținut de Daniel Constantin. În 2014, Alexandru Stănescu era membru al Comisiei pentru Agricultură. Prin urmare, știa de această lege, care a circulat pe traseul instituțional sub denumirea de PL 89/2014, prevăzând ”crearea de premise pentru ca producția realizată de micii producători să fie valorificată în condiții civilizate, care să asigure atât venituri corecte pentru producători, cât și informații complete asupra provenienței mărfurilor și prețuri corecte la consumatorul final”.
Pe larg despre produsul agroalimentar românesc aflați din revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat DUMITRU BĂDIȚA
