Redactorii revistei Ferma Media Grup s-au aflat printre vizitatorii interesaţi de ofertele, promoţiile şi noutăţile firmelor expozante.
An dificil pentru achiziţii
Daniel Ştefan Bencovici, un tânăr fermier în vârstă de 27 de ani din Nădlac, judeţul Arad, spune că a venit la AgriPlanta Vest din curiozitate, dar şi pentru că a avut timp. „Altfel nu puteam să las munca în fermă, dar am vrut să văd despre ce este vorba, să mă interesez de tehnologia nouă”, zice fermierul. Tânărul exploatează o suprafaţă de 100 hectare. Parte din mecanizarea fermei lui Daniel Ştefan Bencovici este un pic mai veche şi trebuie musai primenită. Tractoarele şi instalaţiile de erbicidare le are aproape noi, în schimb combina şi maşinile de semănat sunt ceva mai vechi. „Am făcut un tur de expoziţie şi «mi-au făcut cu ochiul» un disc şi un utilaj de prelucrat solul, unul ceva mai mare. Stau în cumpănă! La arătură nu am renunţat, momentan; încă nu sunt convins. În urmă cu doi ani am încercat cu două discuri şi am obţinut o producţie mai mică faţă de solele lucrate prin răsturnarea brazdei. Aşa că am rămas la tehnologia clasică de cultivare cu plug, disc şi combinator! Acest an e cam dificil pentru a face ceva achiziţii, căci preţurile la cereale sunt mici”, consideră Daniel Ştefan Bencovici.
În structura de culturi, fermierul arădean a introdus grâul, porumbul şi floarea-soarelui, cam o treime din fiecare, ca să poată realiza un asolament cât de cât riguros. Recoltele au fost bunicele: la floarea-soarelui a obţinut în medie 3,5 t/ha. Grâul l-a secerat înainte de frontul de ploi, în primele zile din luna iulie, şi a realizat o producţie de 5.000 kg/ha, bună şi din punct de vedere calitativ, dar cam 10% din boabe au fost mâncate de şoareci! „Am depozitat întreaga recoltă şi aştept să crească preţul la 0,70 lei/kg. La porumb sper să fac cam de la 9 t/ha în sus şi cred că voi fi nevoit să îl stochez”, spune agricultorul.
Preţurile-s mari, banii sunt tot mai puţini
Pe aleile dintre standurile cu utilaje, l-am întâlnit pe Ştefan Dorobanţu, administratorul societăţii agricole Ogorul din Peciu Nou, judeţul Timiş. Ne-a mărturisit că este extraordinar de binevenit acest târg de agricultură pentru partea de vest a ţării, pentru că fermierii pot avea acces direct la utilajele de care au nevoie în vederea modernizării exploataţiilor agricole. „Pe mine m-ar interesa un selector şi o maşină de tratat seminţele. Noi avem utilaje româneşti de generaţie mai veche care trebuie înlocuite. Am testat preţurile, mi se par cam mărişoare. Nu mai discut, nu vreau să mă tocmesc, căci ştiu că nu am bani. Degeaba am făcut producţii bune, dacă preţurile la cereale sunt aşa de joase”, şi-a vărsat fermierul amarul.
Avem un an agricol, ceva de speriat!
Ogorul timişan are cultivate cu grâu 300 ha, cu orz – 150 ha, cu porumb – 200 ha şi cu floarea-soarelui – circa 300 ha. „Producţiile obţinute au fost mulţumitoare, grâul a dat în jur de 5 mii kg/ha, orzoaica a fost undeva la 4,5 t/ha, iar floarea – o medie de 2.500 kg/ha. La porumb sper la mai mult de 6.000 kg/ha. A fost un an…, ceva de speriat, nemaiîntâlnit. Vremea ne-a încurcat rău de tot, grâul nu a mai fost panificabil, ne-a scăzut preţul, l-au devalorizat şi cumpărătorii. Noi am avut contract cu cine ne-a furnizat inputurile. Anul trecut am obţinut un profit foarte mic, de 50 mii lei, anul acesta poate o fi ceva mai mare. Aş vrea să reinvestesc numai dacă am posibilitate. La prima urgenţă, mi-ar trebui o semănătoare de păioase, mai performantă faţă de ce am acum; mi-ar mai trebui încă un tractor şi o combină”, ne-a declarat stâpânul Ogorului.
Femierul a încercat să acceseze fonduri europene, în urmă cu patru ani, dar fără succes. „Noi suntem constituiţi în baza Legii 36/1991 privind societăţile agricole, criteriile de selecţie sunt făcute în aşa fel încât noi să nu le putem îndeplini, iar ca să ne transformăm în societate comercială, e destulă birocraţie şi multă bătaie de cap”, spune Ştefan Dorobanţu.
Agricultura – un risc asumat
Pe Valentin Sabău l-am întâlnit la standul Lemken. Se uita lung la utilajele expuse, dar şi la preţuri. „Am venit să văd ofertele promoţionale. Multe mi-ar trebui, dar nu sunt bani, aici e problema. Am discutat, am văzut promoţiile. Îmi trebuie utilaje pentru pregătit solul, printre care şi o freză. Toate mi-au plăcut; şi ca preţ, şi ca performanţă şi calitate”, ne-a declarat fermierul. Apoi şi-a manifestat un sentiment de nemulţumire faţă de preţurile serviciilor conexe în relaţia producător – dealer – beneficiar. „Produsul pleacă de la constructor la un anumit preţ de fabricaţie; până ajunge la mine, trece prin anumite etape, responsabilităţile privind servisarea sau celelalte servicii care trebuie puse la dispoziţie sunt pasate de la unul la altul. Mi s-a întâmplat să nu vină piesa la timp, tocmai atunci când «mi-a crăpat măseaua!» Şi am ajuns să negociem, să ne sabotăm; chiar am avut probleme de genul ăsta, sunt trecut prin ele”, a susţinut agricultorul.
Valentin Sabău cultivă 100 ha de teren în judeţul Timiş. Vrea neapărat să-şi modernizeze ferma vegetală, dar nu are capitalul necesar şi nici nu se încumetă să facă proiecte, pentru că îi este frică să nu se ardă. Spune că alţii au păţit-o, cheltuind bani, timp şi nervi degeaba, iar el nu vrea să repete experienţa lor tristă şi amară. „Totuşi – conchide fermierul – în agricultură trebuie să-ţi asumi anumite riscuri, agricultura nu e o loterie, aşa cum se spune, ci un risc asumat!”
O lucernieră… motorizată
Venit din părţile Dejului, Sorin Dan Bucur a ţinut morţiş să ajungă la târgul de la Carani, având o dublă motivaţie: să cumpere câte ceva pentru microferma lui, dar să şi vândă din produsele din olărit – o artă meşteşugărească pe care o slujeşte de mic copil. „Am văzut o motocoasă numai bună pentru lucerniera mea şi un utilaj de balotat”, ne zice meşteşugarul. „Cultiv lucernă şi orz pentru animalele din gospodărie. La cereale am scos cam 1.800 kg/ha, lucrările m-au costat 1.200 lei, când am tras linie, am văzut că am rămas numai cu… paiele! Mai bine cumpăram orzul din magazin şi nu mă mai chinuiam, lăsam tot terenul de coasă”, spune Dan Bucur.
Micul fermier a venit la AgriPlanta Vest în speranţa să-şi… „motorizeze” lucerniera şi să nu mai plătească servicii altcuiva. „Dacă nu ai utilajele, nu merită efortul, dai banii la mecanizator, la cel care are tractorul, la combainier iar tu, la sfârşit, rămâi cu nimica. Toată lumea de la noi e în situaţia asta”, continuă agricultorul. Aflăm că în satul someşean de unde provine Sorin Dan Bucur sunt numai două tractoare, o combină şi o presă de balotat. Singurul care face bani e tractoristul. Acesta lucrează cu un U 650. Satul are cam 100 ha bune de lucru, întinse pe lângă firul apei, or nu poţi face agricultură pe această suprafaţă, oricât te-ai strădui. În rest, pe dealuri, sunt terenurile de păşunat ale oamenilor.
„Ne urnim greu cu banii”
Ioan Tolcea, din Comloşu Mic, jud. Timiş, lucrează, împreună cu soţia, 43 ha de teren agricol şi ne spune că a venit la expoziţie din dorinţa de a se informa. „Avem o impresie foarte bună despre ceea ce vedem aici, dar ne e cam greu să ne urnim cu banii. Cerealele noastre n-au preţ. Eu am cam toată gama de utilaje: un tractor John Deere de 110 CP şi un Case de 95 CP, o combină TF 44 New Holland. Nu vreau să mai cumpăr nimic. Dacă aş fi cu 10-15 ani mai tânăr, m-aş întinde mai tare, dar la 66 de ani… ce să mai fac? Mergem la toate expoziţiile, pentru că de aici avem ce învăţa. Cine are putere financiară şi pământ mult, aici găseşte utilaje performante. Nu mai putem lucra cu vechile tractoare româneşti, oricât de mică ar fi suprafaţa, trebuie să ai utilaje, fie ele şi mai mici, dar performante”, ne-a declarat Ioan Tolcea.
